Cine este ETICA?

Imagineaza-ti acea persoana care se remarca intotdeauna prin competentele sale de a media conflicte, care isi pastreaza calmul si parerile subiective pentru sine insusi, avand rabdare de fiecare data sa-i asculte pe ceilalti si sa le inteleaga situatia. Am putea numi aceasta persoana Etica si daca acum nu ar prinde viata in imaginatia ta, ar ramane o simpla disciplina despre care multi au auzit, dar putini stiu cu ce se ocupa de fapt.

Ethics versus people

Daca s-ar prezenta in fata ta, Etica ar afirma modest ca poarta un titlul de mediator si ca poate sa te ajute in situatii limita, atunci cand simti ca ai nevoie sa apelezi la un expert in valori umane sau la un SUPERarbitru care sa puna in balanta regulile si principiile implicate in conflictul in care te afli.

Daca ai prezenta cu adevarat interes pentru aceasta, ti-ar raspunde la o intrebare la care te gandesti de mult si tu ai intelege in momentul acela, ca a fi etic inseamna a-ti asuma si a respecta regulile jocului, sau mai bine zis, ale vietii tale si ale celor din jurul tau. Nedumerirea ta, s-ar traduce in cuvinte astfel: “De ce sa doresc sa ma supun unor reguli impuse de Etica, atunci cand ma simt cel mai bine cand sunt liber/a?”

-                   Etica raspunde: “Pentru ca libertatea in sine este rezultatul respectarii tuturor regulilor de catre toti oamenii. Altfel spus, nerespectarea regulilor genereaza conflicte si chiar daca noi am putea sa ne dorim o lume fara reguli asta nu ar aduce de la sine si un mediu in care majoritatea oamenilor s-ar simti in siguranta sa traiasca.” Asadar, ce ai nevoie sa intelegi este ca Etica prin regulile si principiile la care apeleaza reuseste sa ne ofere un echilibru si sa previna “un razboi al tuturor impotriva tuturor” asa cum descria Hobbes, starea relatiilor dintre oameni inaintea existentei eticii.

Probabil vei acuza Etica si ii vei spune ca se comporta ca o persoana egoista care din neincredere doreste sa-si satisfaca o nevoie absurda de siguranta intr-o lume in continua schimbare, prin promovarea unor reguli pe care tu si toata lumea ar trebui sa le respecte. Prin urmare, Etica din neincredere sau superioritate incearca sa se apere pe ea insasi de actiunile oamenilor in general, pe care le considera inadecvate. Ce se intampla de fapt si trebuie sa stii de la inceput, este ca Etica nu acorda omului asa cum ne-am obisnuit prezumtia de nevinovatie, aceasta vrea sa se asigure prin analiza in detaliu ca tu vei aborda in mod constant un comportament onest.

Cu toate acestea nu as dori sa ramai in minte cu ideea ca Etica este un mijloc de care ne folosim doar in situatii conflictuale, doar pentru ca aceasta are capacitatea necesara sa medieze neintelegeri. In acest caz cu totii am intelege ca putem sa ne lipsim de Etica de fiecare data cand traim o viata armonioasa. Prin urmare, vreau sa intelegi ca misiunea Eticii este sa reuseasca sa stabileasca prioritati in ceea ce priveste valorile umane ale tuturor prin intermediul unor reguli etice care nu au datoria doar sa slefuiasca imperfectiunile unor opinii sau prejudecati asumate, ci sa previna in acelasi timp, imprudentele sau inclinatiile imorale ale omului in general.

Tu si eu avem nevoie de Etica pentru ca suntem prin natura culturilor din care facem parte, atat de diferiti incat trebuie sa cream o platforma de intelegere reciproca in care fiecare om al acestei lumi sa se simta ingradit datorita credintelor si valorilor etice ce il definesc.

In final, eu cred ca Etica vrea sa ne aproprie unii de altii si sa ne invete ca oricat de diferiti ne simtim in compartie cu cei din jurul nostru, nu putem ignora faptul ca rezonam intr-o oarecare masura cu fiinta de langa noi. Nu suntem singuri si mai mult decat atat avem la baza o morala comuna care ne hraneste capacitatea de a empatiza in mod activ cu celalalti. Etica incearca sa ne ajute sa gasim acele raspunsuri de care avem nevoie, noi trebuie doar sa fim deschisi in a accepta solutii comune pentru neintelegerile ce se produc intre noi.

Negarea dreptului la demnitate

              Inegalitatea dintre oameni existã din pricina statutului social pe care unii oameni il au în dezavantajul celorlalţi. Numeroase forme de discriminare se folosesc împotriva ţãrilor sãrace, care nu mai simt cã este necesar sã lupte pentru acea valoare universalã a demnitãţii. Michel Beaud relevã prin cercetãrile sale, adevãrata faţã a realitãţii contemporane:

• 1,3 miliarde de persoane trãiesc în sãrãcie; din care 10 milioane de persoane se gãsesc sub pragul sãrãciei absolute;
•  aproape 800 de milioane de oameni nu mãnâncã pe saturate; 
•  mai mult de o treime din copiii din ţãrile în curs de dezvoltare suferã de malnutriţie şi de insuficienţã ponderalã.

Conceptul de “lumea a patra” defineşte acele ţãri care sunt subdezvoltate sau sectoarele de sãracie extremã din ţãrile cu un grad mai mare de dezvoltare. Progresul ţãrior bogate au condus în timp la regresul ţãrilor sãrace şi au favorizat apariţia inegalitãţilor şi discriminãrilor faţã de acestea. Diferenţa evidentã de statut dintre oamenii de astazi, o putem înţelege şi din citatul urmãtor:

“Cele mai bogate trei persoane din lume posedã o avere superioarã sumei produsurilor interne brute ale celor mai sãrace 48 de ţãri, sau un sfert din cel al tuturor ţãrilor lumii.”

Unul dintre cei mai importanţi analişti ai statutului fiinţei umane în societate, Jean -Jacques Rousseau afirma cã “ nimeni nu trebuie sã fie atât de bogat încât sã poatã cumpãra pe altul şi nimeni atât de sãrac încât sã fie silit sã se vândã”[1]. Dreptul la viaţã, în calitate de drept natural fundamental al fiinţei umane, implicã o existenţã civilizatã şi un trai decent pentru fiecare om. Un fenomen social actual care degradeazã demnitatea umanã este sãrãcia, care prin efectele sale pune în pericol viaţa oamenilor.

În ceea ce priveşte dreptul la demnitate în secolul nostru, Kovacs – Eichner face urmãtoarele consideraţii : ,, asistãm la negarea dreptului la demnitate a unor populaţii întregi; când nu odatã duşmãnia faţã de cei « diferiţi » s-a înbinat cu cointeresarea unor colectivitãţi în jaf, omor şi chiar exterminare în masã, manifestãri cu atât mai periculoase cu cât ele cautã sã se hrãneascã din conflicte mai vechi sau din prejudecãţi formate în cursul veacurilor’’[2].

Globalizarea poate fi un rãspuns la problemele actuale existente pe plan mondial, doar dacã procesul în sine nu va influenţa instaurarea unui “colonialism modern”[3] care sã domine peste comunitãţile naţionale şi sã le nege opţiunile şi nevoile, dacã beneficiile schimbãrii nu vor fi asumate de companiile transnaţionale şi nu în ultimul rând, dacã bunurile rezultate în urma procesului globalizãrii vor fi împãrţite în mod echitabil. 

Într-o manierã filosoficã, Pascal explicã importanţã nevoii de a ne fi recunoscutã umanitatea, factor important în menţinerea demnitãţii omului:

,, Avem o idee atât de înaltã despre sufletul omului, cã nu putem îndura sã fim dispreţuiţi şi sã nu primim preţuirea unui suflet; şi toatã fericirea oamenilor stã în aceastã stimã. […] orice avantaj ar avea [omul] pe pãmânt, dacã nu e plasat avantajos şi în raţiunea omului, nu e mulţumit. Este locul cel mai frumos din lume, nimic nu îi poate schimba aceastã dorinţã, şi e calitatea care se şterge cel mai greu din inima omului.’’

Prin urmare, putem fi o parte componentã în procesul schimbãrii care sã ne ajute sã eliminãm fenomenul sãrãciei din lumea noastrã, doar dacã vom milita pentru distribuirea bogãţiei într-un mod echitabil la nivel mondial, dacã munca desfãşuratã de fiecare om va deveni singura metodã de asigurare a bunãstãrii şi nu în ultimul rând, dacã fiinţa umanã în sine va fi respectatã cu adevãrat în toatã lumea. Ajutorul şi sprijinul reciproc între culturi nu reprezintã o idee utopicã dacã se va încuraja încrederea şi se va renunţa la egoismul şi individualismul popoarelor. 

---

[1] Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura Ştiinţificã, Bucureşti, 1957, p. 157.

[2] Gheorghe Kovacs – Eichner, Demnitate şi democraţie. Eseuri, Bucureşti, 1997, p. 18.

[3] Globalizarea poate conduce la pierderea umanitãţii din oameni, fiind o sursã de profit avantajos pentru ţãrile bogate care se folosesc de situaţia precarã în care se gãsesc populaţiile care nu deţin minimul necesar pentru a trãi o viaţã decentã.