La Desembocadura

My favourite memory of 2012 is seeing the most beautiful black sanded beach called La Desembocadura del Río Bio Bio, Chile. 

It is a special memory because I still have that lively picture in my mind. When I arrived there, the sea was so agitated and a strong wind was making the beach seem like the most dangerous place to be in that moment. The sea was wild but in the same time so beautiful, a miracle of nature indeed.

www.descubrebiobio.cl

I didn't go swimming that day because I was sure that the sea would have caught me in its waves and would have never let me go... I have just stood there and watched it till the sun set in the sea.

That day I realised that I was at the end of the world, 13 800 km far from home and I was sure that my life was about to change…

O discutie despre consilierea filosofică

“Să ai curajul de a schimba lucrurile care trebuie schimbate,

puterea de a accepta lucrurile care nu pot fi schimbate

şi înţelepciunea de a face distincţie între cele două.”

Adagiu oriental

           

Practicienii definesc în sens general consilierea ca o relaţie în care se are în vedere atingerea, pe parcursul unui numar finit de şedinţe de lucru, unor obiective relevante pentru situaţia dificilă în care se află consiliatul. Într-un cabinet de consiliere filosofică, practicianul foloseşte metode din “managementul filosofic” (sau managementul îmbunătăţirii calităţii vieţii) pentru rezolvarea problemelor cotidiene (legate de relaţii interpersonale, dileme etice, întrebări cu privire la sensul vieţii, limitele cunoaşterii, viaţă versus moarte etc.) ale oricărei persoane aflate în dificultate. Prin urmare, în sens particular, consilierea filosofică este:

“(...) procesul prin care o persoană, numită consilier, parcurgând procedura de investigare, conceptualizare, soluţionare şi implementare, oferă uneia sau mai multor persoane pachete de soluţii pentru probleme specifice împreună cu asistenţa tehnică necesară implementării acestora şi trainingul de specialitate pentru asigurarea viabilităţii, perenităţii şi derulării în continuare a proiectului de către consiliaţi prin forţe proprii.”[1]

Având multe puncte comune cu terapia rogersiană, consilierea filosofică a fost practicată pentru prima dată în anul 1981 la Köln, de filosoful german Gerd Achenbach, în propriul său cabinet de practică filosofică. Între timp, disciplina a mai fost numită filosofie aplicată, iar caracterul inovativ al acesteia era testarea în practică a ideilor şi teoriilor filosofice spre a demonstra factorul curativ al filosofiei în rezolvarea problemelor consiliatului. Mai specific, consilierea filosofică susţinea vindecare sufletului persoanei consiliate prin recunoaşterea premiselor „filosofice“ după care aceasta îşi ghidează viaţa; premise care conduc la adoptarea unui comportament responsabil potrivit cu sistemul de credinţe şi valori personale.

Una dintre cele mai frecvente întrebări metafizice dintr-un cabinet de consiliere filosofică este următoarea: 

                                                           “Care este sensul vieţii?”

 Practicienii în domeniu susţin că răspunsul satisfăcător la această întrebare complexă nu poate fi oferit de un terapeut care şi-a însuşit doar competenţele medicale necesare profesiei sale, ci se va apela la un consilier filosofic care este capabil să acceseze o “paletă” de teorii filosofice furnizate de deschiderea permanenetă a consilierului în fata cunoaşterii.

Prin urmare, în afară de competenţele de ordin medical pe care şi le însuşeşte un terapeut, Carl Rogers încuraja practicienii să îşi lărgească orizontul profesiei prin deschiderea spre cunoaştere, empatie şi altruism, atitudini care conferă terapiei un caracter filosofic, bazat pe valori ce se pot integra cu succes în relaţia de consiliere.

Acest tip de consiliere implică interpretările şi intuiţiile filosofilor teoreticieni şi urmăreşte să sprijine persoanele consiliate prin asigurarea unei clarităţi în gândire, pentru eficientizarea modului de abordare a problemelor de zi cu zi. Teoriile filosofice sunt utilizate de consilieri într-o manieră practică în “facilitarea luării deciziilor de către clienţii confruntaţi cu dileme etice sau ale riscului decisional. În acest sens, filosoful practician Ran Lahav este de părere că filosofia aplicată în consiliere ajută la formarea unei “imagini interpretative asupra lumii”[2], adică îi permite consiliatului să-şi educe capacitatea de a judeca realitatea sa personală, într-un mod eficient şi constructiv.

Consilierea filosofică vizează accentuarea valorilor personale ale individului, care alcătuiesc baza comportamentului acestuia, îi influenţează alegerile şi îi asigură echilibrul personal. Consilierul filosofic ajută persoana consiliată să se deschidă în faţa caracterului complex al existenţei umane şi îi propune acesteia să-şi exploreze noile dimensiuni personale descoperite în momentul contactului cu filosofia. Acest tip de consiliere urmăreşte identificarea cauzelor producătoare de tensiuni interioare negative şi îndepărtarea acestora în vederea unuei dezvoltări personale armonioase.

---

[1] Aurelian Burcu, Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane. Abilităţile consilierului., Cluj-Napoca, Editura Mega, 2004, p. 33.

[2] Ran Lahav, Maria Tillmans, Essays on Philosophical Counseling, University Press of America, Lanham, 1995.

Demnitatea, o oportunitate politică

Capacitãţile fizice şi intelectuale ale fiinţei umane au favorizat dezvoltarea socialã: de la crearea primelor forţe de producţie pânã la diviziunea muncii sociale. Datoritã evoluţiei societãţii a luat naştere şi nevoia omului de a acumula o cât mai mare cantitate de bunuri. Prin urmare, în ”interesul repartizãrii unilateral favorabile a bunurilor sociale, tendinţa politicã va fi aceea a dominaţiei peste ceilalţi”[1]. Credinţa generalã asumatã de multe civilizaţii din decursul istoriei, va fi ca demnitatea umanã sã devinã un bun exclusiv elitelor, iar majoritatea oamenilor dintr-o societate, trebuie sã se afle la dispoziţia acestei minoritãţi cu drepturi depline, care sã obţinã toate avantajele muncii celorlalţi oameni. Aşadar, se va considera de la sine înţeles cã nu toţi oamenii au dreptul la demnitate şi prin urmare, vor fi folosiţi drept un mijloc în dezvoltarea societãţii.

În sclavagism, fiinţa umanã nu avea dreptul la demnitate, deoarece divinitãţii îi era oferitã aceastã valoarea supremã. Mentalitatea vremii considera omul doar un alt animal, care avea caracteristicile unei unelte farã judecatã moralã (sclavii). Femeile şi copiii erau consideraţi infra-oameni şi aveau nevoie sã fie guvernaţi de elita cetãţenilor alcãtuitã din bãrbaţi cu drepturi depline. Voința subiectului nu avea în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o dobândea din rațiuni externe.

În feudalism, şerbii erau priviţi ca instrumente ale aristocraţiei, femeile reprezentau simple mijloace de procreere, iar credincioşii deveniserã un mijloc al clericilor pentru a-şi satisface interesele. Clericii erau singurii demni sã stabileascã regulile morale ale societãţii şi sã-i “vegheze” pe ceilalţi care nu aveau capacitatea de a judeca moral.

În iluminism, Immanuel Kant a introdus teza conform cãreia “omul e valoare supremã pentru om” şi astfel, sunt evidenţiate caracterul moral al fiinţei umane, egalitatea sa în raport cu divinitatea, iar rangul social nu mai este definitoriu pentru capacitatea sa de autoguvernare moralã. 

http://www.fanpop.com

Cu toate acestea în secolul XX, nazismul german va nega demnitatea tuturor oamenilor ce nu aparţin rasei nordice superioare; acest comportament fiind un exemplu real de exclusivism naţional. Naziştii foloseau metode “speciale” de torturã care se numeau “tehnici de înjosire” cu scopul sã distrugã în indivizi respectul de sine, şi urmãreau sã-i transforme sistematic “într-un gunoi, care sã se perceapã el însuşi ca atare, aducându-i în cele din urmã la disperare, nu numai intelectual, ci şi vital”[2].

În secolul nostru, fiinţa umanã autonomã are capacitatea sã-şi autodetermine comportamentul moral şi astfel îşi câştigã dreptul de a fi consideratã un scop în sine. Mai mult, omul responsabil pentru faptele sale primeşte calitatea de fiinţã indivizibilã cu aceleaşi tipuri de drepturi, dupã cum scrie în Declaraţia drepturilor omului de la 1948. În acest sens, Paul Ladrière afirmã cã în lipsa manifestãrii corectitudinii individului, demnitatea şi respectul pentru orice individ se transformã într-o ideologie favoritistã. Iar principalul dezavantaj al acestui tip de ideologie este cã valoarea supremã a demnitãţii şi-o pot însuşi doar anumite persoane “alese”. În acest fel, caracterul existenţial al fiinţei umane este ignorat, iar individul este “redus la dimensiunea sa biologicã, psihologicã, economico-politicã”[3] . 

Demnitatea umanã poate fi atinsã cu uşurinţã prin diferite acţiuni subtile cum ar fi calomnia, defãimarea sau distugerea reputaţiei, dar pe de altã parte existã forme mai grave de încãlcare a demnitãţii individului prin forme accentuate de intoleranţã şi discriminare: rasism, sexism, fanatism, marginalizarea persoanelor cu handicap etc.

Demnitatea umanã presupune cã libertatea oricãrui individ este inalienabilã, prin urmare, acesta este consideratã în sine, o valoare absolutã. Un document oficial menit sã garanteze respectarea demnitãţii umane într-o societate poate fi ignorat cu uşurinţã în anumite condiţii, cu toate acestea valoarea fiinţei umane rãmâne o caracteristicã permanentã, care se regãseşte în majoritatea culturilor noastre şi reprezintã o realitate importantã a fiecãrei vieţi particulare.

---

[1] Gheorghe Kovacs – Eichner, Demnitate şi democraţie. Eseuri, Bucureşti, 1997.

[2] Thomas De Koninck, Noua ignoranţă şi problema culturii, Trad. Mihaela şi Ion Zgărdău, Ed. Amarcord, Timişoara, 2001.

[3] Thomas De Koninck, Noua ignoranţă şi problema culturii, Trad. Mihaela şi Ion Zgărdău, Ed. Amarcord, Timişoara, 2001.

La multi ani, LAV!!!

Era 10 august, 12:00 noaptea pe aeroportul din Luton, Londra si eu asteptam un avion intarziat care sa ma duca acasa. Era ziua mea si eram singura... si implineam 25 de ani. Am avut grija sa-mi daruiesc dinainte un cadou frumos de ziua mea si sa-l vizitez pe Tavi pentru 8 zile, dar nu-mi calculasem prea bine data de plecare.

Hmmm... peisajul nu era foarte promitator... Dar cine spune ca nu poti sa te sarbatoresti de una singura intr-un aeroport??? Asa ca, mi-am permis o sticluta de vin rose de la duty free (cel mai smecher vin EVER!!!) mi l-am turnat intr-un pahar cu picior inalt si m-am pus pe scris... 25 de motive pentru care sa ma bucur de ZIua mea de nastere ORIUNDE m-as afla!!!

La multi ani MIE pentru ca...

1. stiu sa zambesc, sa rad si sa fiu optimista.
2. cred in visele mele orice ar fi, orice as auzi si orice as sti.
3. sunt frumoasa si ma pastrez.
4. vreau sa simt si sa traiesc senzatii noi, zi de zi.
5. sunt curajoasa si curioasa.
6. stiu sa iubesc.
7. perseverez sa-mi iasa lucrurile asa cum vreau eu.
8. stiu sa am grija de trupul si sufletul meu.
9. doresc sa ma perfectionez.
10. studiez etica si filosofie.
11. imi place sa ajut oamenii din jurul meu.
12. imi pasa de lucruri si idei marete; cum ar fi natura, profesionalismul...
13. sunt puternica si stiu sa fac fata obstacolelor din calea mea.
14. am inclinatii artistice.
15. sunt sofisticata, complexa.
16. sunt colorata si plina de viata.
17. stiu sa ma bucur de oameni, lucruri si situatii.
18. sunt ingenioasa si creativa - prin urmare, pot sa gasesc moduri in care sa-mi serbez ziua de nastere si intr-un aeroport.
19. invat din greselile mele si ma intereseaza sa ascult parerile celorlalti.
20. nu uit de unde am plecat.
21. motivez si sustin oamenii din jurul meu.
22. 10 e numarul meu norocos si este definit prin excelenta.
23. ma bucur de varsta mea si nu am regrete.
24. vad in mine o persoana cu adevarat speciala.
25. MA IUBESC ATAT DE MULT!!!



http://thepleasuremonger.wordpress.com



How to enjoy your own party?

Te gandesti in fiecare zi ca ar fi bine sa fii mai organizat/a, ca ai castiga mai mult timp liber daca nu ti-ai mai hrani dependenta de seriale, ca ti-ar placea sa te adaptezi cat mai repede schimbarilor pe care esti nevoit sa le traiesti, ca ai vrea sa asimilezi mai multa informatie in asa fel incat sa nu te mai simti depasit/a de ce se intampla s.a.m.d. Dar iti lipseste ceva: nu ai bani, nu ai chef, nu ai timp, nu ai sprijin... cu alte cuvinte, nu ai motivatia necesara sa transformi acel punct slab care te enerveaza intr-o insusire personala imbunatatita.

Personalitatea domestica si dezvoltarea personala

Imi place sa cred ca avem in principiu doua “personalitati” care ne influenteaza satisfacerea nevoilor si dorintelor noastre. Fiecare dintre noi suntem definti de o personalitate domestica si una salbatica: personalitatea domestica este preocupata permanent de intretinerea nevoilor si stabilirea confortului de zi cu zi, pe cand personalitatea noastra salbatica poate fi controlata cu greu, este imprevizibila si de cele mai multe ori decidem sa o abandonam. Daca ne intereseaza sa descoperim tainele echilibrului personal si  sa ajungem fim impacati cu noi insine, cu ceea ce suntem, trebuie sa ne prelucram personalitatile astfel incat sa reusim sa fim domestici si salbatici in acelasi timp. Prin urmare, iti propun o metoda ingenioasa prin care sa “pacalesti” personalitatea ta domestica sa iasa din zona de confort. Deoarece curajul este o virtute care tine de firea noastra salbatica si chiar daca unii spun ca ori te nasti cu ea ori nu, eu cred ca orice calitate poate fi cultivata in oameni... dar asta este alta poveste.

hands-party-sparkle-Favim.com

OJO!!! Trebuie doar sa fii deschis sa privesti schimbarea dintr-o perspectiva noua, una pozitiva.

Mi se intampla adesea sa imi propun sa realizez ceva important pentru dezvoltarea mea personala. Si ajung  sa fac eforturi destul de mari cu mine, sa ma conving, sa ma simt in siguranta sa fac primul pas, sa ma adaptez, sa-mi bat capu cu obstacole care intervin in drumul meu etc. Si la sfarsit dupa imi indeplinesc obiectivul, sa uit sa ma bucur de ceea ce am realizat. Pur si simplu trec la urmatorul pas, fara sa ma felicit ca am reusit sa ajung unde mi-am propus, fara sa fiu recunoscatoare pentru ce am obtinut si fara sa ma felicit eu pe mine pentru succesul si perseverenta de care am dat dovada. Sunt sigura ca si tie ti s-a intamplat asta cel putin o data!

Mie mi se pare urat sa ma comport asa cu mine, prin urmare imi propun sa planific o petrece de sarbatorire a urmatorului meu scop: “Sa invat sa ma bucur de ceea ce relalizez”.

Theme Party -  “Sa invat sa ma bucur de ceea ce relalizez”.

Metoda pe care o propun: “How to enjoy my own party?” – o sa o adaptez la situatia mea pentru a-ti exemplifica in mod direct cum poate fi folosita. Te rog sa te simti liber/a sa o adaptezi tu in functie de nevoia ta de schimbare si dezvoltare personala.

1.         Shopping list (sau de ce am nevoie sa organizez petrecerea :D) 

• Analizarea situatiei initale - finale (pentru a constientiza de unde incepe obiectivul meu si cand ia sfarsit);
• Indicatori masurabili ai obiectivului de atins (care sa ma ajute sa-mi calculez succesul in procente);
• Setare de milestones (care sa-mi semnalizeze etapele pe care le-am parcurs);
• Un gram de Perseverenta, un strop de rabdare si un factor motivator de cursa lunga.

2.       Menu (sau ce imi propun sa fac cu ingredientele de mai sus)

• Evaluarea initiala a situatiei in care ma aflu. Vizualizarea modului in care se va desfasura obiectivul de atins. Debriefing al procesului de realizare a obiectivului indeplinit. + un pahar de Vin de Porto.
• Calcularea succesului in procente si revizuirea fiecarui milestone pe care l-am parcurs + o portie de inghetata Häagen-Dazs (cu aroma de capsuni si cheesecake).
• Cate o bomboana Rafaello pentru fiecare moment in care am demonstrat calm si dedicare pentru indeplinirea obiectivului de atins.

3.       Who to invite (sau cu cine sa te bucuri de reusita ta) – min 3 pers.

• O persoana care te sustine orice ar fi, in calitate de laudator al petrecerii – Tavi;
• O persoana care intotdeauna gaseste ceva de imbunatit la tine, asta ca sa fii sigur/a ca nu ti-o iei in cap – Mama;
• O persoana obiectiva, in bratele careia sa te refugiezi pentru analizarea in detaliu a celor intamplate – Alexandra;

Si lista poate sa continue...

What to DO at the party:

• Invata sa te pui in evidenta, sa-ti scoti calitatile la inaintare si sa gasesti acele oportunitati ideale in care sa devii sufletul petrecerii tale.
• Lasa-ti invitatii sa li se faca dor de tine. Incearca sa fii acolo cand au nevoie de tine, dar in acelasi timp rezerva-ti timp pentru tine si iesi la o tigara.
• Be Unreasonably Optimistic! Bucura-te de ceea ce ti se intampla, fii recunoscator/are ca lucrurile s-au intamplat altfel decat vroiai tu sa se intample.

What NOT to DO at the party:

• Nu fi prima persoana care pleaca de la petrecerea ta. Chiar nu este necesar sa fii cel mai aspru critic al tau, se gasesc altii sa-si asume rolul asta in ceea ce te priveste.
• Nu incerca sa pari altfel decat esti cu adevarat. In final, tot o sa se prinda toata lumea ca ai obosit de la atata dansat. Keep it nice, keep it simple!
• Ai grija de mediul tau inconjurator. Daca iti organizezi petrecerea in aer liber, fii responsabil si nu lasa nimic in urma ta.

Concluzie => Enjoy your own party!!!

Metoda mai sus prezentata a fost inspirata din bestsellerul “The survival guide” de Trinny Woddall & Susannah Constantine si scopul ei, asa cum am gandit-o eu, este sa dea un pic de aroma unui proces de schimbare, sa-l coloreze si sa-l faca mai interesant de aplicat. Sunt curiasa sa aflu cum ti se pare aceasta metoda. 

Ai organiza o petrecere in cinstea ta ca sa te bucuri cu ADEVARAT de un obiectiv atins?

Suflete pereche IMPERFECTE si arome de inghetata

Cum multi dintre noi practicam vara aceasta, vizionarea de seriale pe motiv ca vrem sa scapam de caldura de afara, astazi m-am gandit ca este o zi perfecta, sa analizam in detaliu si sa criticam nemilos un fragment din Friends, episodul pilot. Asadar, schimbul de replici are loc intre ROSS si JOEY care poarta o discutie cu privire la existenta unei singure persoane care ne poate intregii viata, cu alte cuvinte sufletul nostru pereche. Ross se afla in proces de divort si simte ca si-a ratat unica sansa sa fie fericit, insa Joey ii propune o perspectiva culinara pozitiva care sa-l avantajeze in situatia in care se afla.

ROSS: You know what the scariest part is? What if there’s only one woman for everybody, y’know? I mean what if you get one woman- and that’s it?(…)

JOEY: What are you talking about? ‘One woman’? That’s like saying there’s only one flavour of ice cream for you. Lemme tell you something, Ross.

There’s lots of flavours out there. There’s Rocky Road, and Cookie Dough, and Bing! Cherry Vanilla.

You could get ‘em with Jimmies, or nuts, or whipped cream! This is the best thing that ever happened to you! (…) Welcome back to the world! Grab a spoon!

“What if you get one man/woman- and that’s it?”

Credem in suflete pereche pentru ca visam sa avem acea relatie perfecta care sa ne ofere siguranta si confort. Acum hai sa fim sinceri! Da, ne place sa ne bucuram de un mediu “caldut”, in fata televizorului, imbracati in pijamale, mancand niste popcorn… dar nu putem sa facem asta la nesfarsit. Confortul este cel mai plictisitor stadiu in care o persoana se poate afla. Vorbesc din proprie experienta!

Poate ca e o idee buna sa ne folosim de ideea de SUFLETE PERECHE in calitate de factor motivator care ne poate salva dintr-o relatie care nu mai merge, dar trebuie sa stim si cand sa ne oprim din a cauta acul in carul cu fan. Exista 7 miliarde de oameni pe acest pamant si chiar daca un pestisor auriu ti-ar indeplini dorinta sa traiesti vesnic, tot nu ai avea ocazia sa-i intalnesti pe toti. Cateodata a alerga dupa jumatatea noastra este tot o modalitate de a fugi de noi, de ceilalti, de ceea ce visam si ne dorim cu adevarat. Daca ai reusit sa accepti ca tu nu esti perfect/a, ca nici ceilalti oameni din jurul tau nu sunt perfecti, atunci putem sa admitem impreuna ca poate ideea de SUFLETE PERECHE – JUMATATI PERFECTE este un pic cam depasita in vremurile pe care le traim.

Happily Ever After se intampla doar in desenele animate ale lui Disney, in realitate trebuie sa depui al naibii de mult efort sa ai grija ca dragostea pe care o porti pentru SUFLETUL tau PERECHE IMPERFECT, sa dureze in timp.

Si a invata sa-ti iubesti JUMATATEA IMPERFECTA, se dobandeste din mers, din greseli asumate, iubiri spontane, legaturi nepotrivite, “te iubesc”-uri fara raspuns, imbratisari la miez de seara…

“That’s like saying there’s only one flavour of ice cream for you.”

Mie imi place tare mult inghetata, probabil de accea mi-a atras imediat atentia aceasta comparatie ingenioasa rostita de Joey. In analiza noastra putem   sa plecam de la ideea ca e important sa incerci multe arome de inghetata pana iti dai seama ce iti place. Nu mi se pare nimic gresit in asta, pana la urma e doar inghetata. In plus, gusturile se schimba si trebuie sa   fii atent/a sa te updatezi permanent pentru a-ti echilibra balanta dintre nevoile si dorintele pe care le porti cu tine, in gand.

Esti liber/a, mai ales daca mergi la o Gelaterie, sa combini gusturile si aromele exact cum iti place tie. Sa faci mixuri, sa-ti ornezi “pofta” cum vrei sau pur si simplu, sa te relaxezi savurand un frappe cu multa inghetata de vanilie. Nimeni nu te va judeca pentru asta, atata timp cat descoperi ce iti place si desigur, nu faci excese.

“Welcome back to the world!”

Combinatia de SUFLETE PERECHE IMPERFECTE si arome de inghetata mi se pare o modalitate ideala de a explica un concept perfectionist care ne bantuie de cand lumea. E pacat sa ne cautam confortul in relatii de noi inchise, pe care le sufocam din prea multa nevoie de siguranta. Suntem cei mai frumosi cand ne indragostim si iubim, personal cred ca asta ar trebui sa fie starea noastra naturala permanenta.

Am invatat ca intai de toate avem nevoie sa ne iubim pe noi insine pentru a putea sa ajungem sa oferim dragoste celorlalti. Ai grija de tine, de ceea ce visezi, de imperfectiunile tale de inghetata…

Iubeste fara limite si aromele unui SUFLET pereche IMPERFECT ti se vor dezvalui in curand…

GRAB A SPOON!!!