Pills that improve morality: Julian Savulescu at TEDxBarcelona

Here you have a very nice academic who talks about ethics at TEDx.

I found his speech very interesting mainly because he argues that our technological progress doesn't guarantee us that our morality will develop further. On the contrary, it seems that our moral values need also to evolve and adapt to the reality we live in. How are we to achieve this?

In my opinion, one solution could be moral education.

Demnitatea, o oportunitate politică

Capacitãţile fizice şi intelectuale ale fiinţei umane au favorizat dezvoltarea socialã: de la crearea primelor forţe de producţie pânã la diviziunea muncii sociale. Datoritã evoluţiei societãţii a luat naştere şi nevoia omului de a acumula o cât mai mare cantitate de bunuri. Prin urmare, în ”interesul repartizãrii unilateral favorabile a bunurilor sociale, tendinţa politicã va fi aceea a dominaţiei peste ceilalţi”[1]. Credinţa generalã asumatã de multe civilizaţii din decursul istoriei, va fi ca demnitatea umanã sã devinã un bun exclusiv elitelor, iar majoritatea oamenilor dintr-o societate, trebuie sã se afle la dispoziţia acestei minoritãţi cu drepturi depline, care sã obţinã toate avantajele muncii celorlalţi oameni. Aşadar, se va considera de la sine înţeles cã nu toţi oamenii au dreptul la demnitate şi prin urmare, vor fi folosiţi drept un mijloc în dezvoltarea societãţii.

În sclavagism, fiinţa umanã nu avea dreptul la demnitate, deoarece divinitãţii îi era oferitã aceastã valoarea supremã. Mentalitatea vremii considera omul doar un alt animal, care avea caracteristicile unei unelte farã judecatã moralã (sclavii). Femeile şi copiii erau consideraţi infra-oameni şi aveau nevoie sã fie guvernaţi de elita cetãţenilor alcãtuitã din bãrbaţi cu drepturi depline. Voința subiectului nu avea în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o dobândea din rațiuni externe.

În feudalism, şerbii erau priviţi ca instrumente ale aristocraţiei, femeile reprezentau simple mijloace de procreere, iar credincioşii deveniserã un mijloc al clericilor pentru a-şi satisface interesele. Clericii erau singurii demni sã stabileascã regulile morale ale societãţii şi sã-i “vegheze” pe ceilalţi care nu aveau capacitatea de a judeca moral.

În iluminism, Immanuel Kant a introdus teza conform cãreia “omul e valoare supremã pentru om” şi astfel, sunt evidenţiate caracterul moral al fiinţei umane, egalitatea sa în raport cu divinitatea, iar rangul social nu mai este definitoriu pentru capacitatea sa de autoguvernare moralã. 

http://www.fanpop.com

Cu toate acestea în secolul XX, nazismul german va nega demnitatea tuturor oamenilor ce nu aparţin rasei nordice superioare; acest comportament fiind un exemplu real de exclusivism naţional. Naziştii foloseau metode “speciale” de torturã care se numeau “tehnici de înjosire” cu scopul sã distrugã în indivizi respectul de sine, şi urmãreau sã-i transforme sistematic “într-un gunoi, care sã se perceapã el însuşi ca atare, aducându-i în cele din urmã la disperare, nu numai intelectual, ci şi vital”[2].

În secolul nostru, fiinţa umanã autonomã are capacitatea sã-şi autodetermine comportamentul moral şi astfel îşi câştigã dreptul de a fi consideratã un scop în sine. Mai mult, omul responsabil pentru faptele sale primeşte calitatea de fiinţã indivizibilã cu aceleaşi tipuri de drepturi, dupã cum scrie în Declaraţia drepturilor omului de la 1948. În acest sens, Paul Ladrière afirmã cã în lipsa manifestãrii corectitudinii individului, demnitatea şi respectul pentru orice individ se transformã într-o ideologie favoritistã. Iar principalul dezavantaj al acestui tip de ideologie este cã valoarea supremã a demnitãţii şi-o pot însuşi doar anumite persoane “alese”. În acest fel, caracterul existenţial al fiinţei umane este ignorat, iar individul este “redus la dimensiunea sa biologicã, psihologicã, economico-politicã”[3] . 

Demnitatea umanã poate fi atinsã cu uşurinţã prin diferite acţiuni subtile cum ar fi calomnia, defãimarea sau distugerea reputaţiei, dar pe de altã parte existã forme mai grave de încãlcare a demnitãţii individului prin forme accentuate de intoleranţã şi discriminare: rasism, sexism, fanatism, marginalizarea persoanelor cu handicap etc.

Demnitatea umanã presupune cã libertatea oricãrui individ este inalienabilã, prin urmare, acesta este consideratã în sine, o valoare absolutã. Un document oficial menit sã garanteze respectarea demnitãţii umane într-o societate poate fi ignorat cu uşurinţã în anumite condiţii, cu toate acestea valoarea fiinţei umane rãmâne o caracteristicã permanentã, care se regãseşte în majoritatea culturilor noastre şi reprezintã o realitate importantã a fiecãrei vieţi particulare.

---

[1] Gheorghe Kovacs – Eichner, Demnitate şi democraţie. Eseuri, Bucureşti, 1997.

[2] Thomas De Koninck, Noua ignoranţă şi problema culturii, Trad. Mihaela şi Ion Zgărdău, Ed. Amarcord, Timişoara, 2001.

[3] Thomas De Koninck, Noua ignoranţă şi problema culturii, Trad. Mihaela şi Ion Zgărdău, Ed. Amarcord, Timişoara, 2001.

Demnitatea umanã in spatiul nostru mioritic

În România, Constituţia a urmãrit sã creeze o reformă a mentalitãţilor în domeniul drepturilor şi libertăţilor omului şi susţine prin art. 1 alin. (3) că „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”.[1]

Membrii Adunãrii Constituante din anii 1990-1991 au avut în vedere elaborarea unui sistem normativ bine centrat pe protecţia drepturilor omului şi a egalitãţii acestora în cadrul societãţii, promovând în acest fel libertatea de autoguvernare şi libertatea de exprimare a tuturor indivizilor.

Dispoziţiile constituţionale se aplicã şi sunt garantate prin dispoziţii penale. Încãlcarea demnităţii umane a făcut obiectul unor reglementări specifice cuprinse în Codul penal. În general, prin infracţiunile de calomnie (prin insultã) se produc cele mai grave atingeri ale demnităţii umane, iar reglementarea infracţiunii este prevăzute în art. 205 “Insulta”şi art. 206 “Calomnia”[2].

Codul penal al României defineşte insulta ca o adresare prin cuvinte, gesturi sau alte mijloace, care conduce la pierderea onoarei/ reputaţiei unei persoane. Mai mult, prin expunerea la batjocurã sau evidenţierea în public a unui defect, boalã sau infirmitate, persoana vãtãmatã poate depune o plângere sub titlul “Insultã” care presupune o pedeapsa cu închisoarea de la o lună la trei luni sau amenda.

Pe de altã parte, calomnia este “afirmarea ori imputarea în public a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public”.

Un alt exemplu de reglementare constituţionalã cu scopul protejãrii omului şi demnităţii umane este art. 26 alin.(4) din Constituţia României de la 1923, care prevedea:

 „Delictele de presă se judecă de juraţi, afară de cazurile aici statornicite, care se vor judeca de tribunale ordinare, potrivit dreptului comun” (sunt enumerate), iar la lit. c) figurează ‹‹Calomniile, injuriile, difamaţiile aduse particularilor sau funcţionarilor publici, oricine, ar fi, atinşi în viaţa lor particulară sau în cinstea lor personalã››”.

Ceea ce reiese din aceastã prevedere constituţionalã este posibila lezare a demnităţii omului prin dreptul la libera exprimare (presă, cuvânt), în acest sens, statul va încerca “realizarea unui echilibru între exprimare şi protecţia demnităţii”[3].

Prin urmare, în ceea ce priveşte conceptul de demnitate ca obligaţie legalã, vom considera concludent punctul de vedere al autorului Thomas De Koninck, care considera cã numãrul mare al legilor care stau la baza societãţilor noastre este un rezultat al pierderii ,,simţului valorilor; sancţiunile juridice au rolul de a aduce în conştiinţa individului datoriile umane elementare faţã de comunitatea în care trãieşte.

---

[1] Website Camera deputaţilor; Constituţia României: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0a1

[2] Codul Penal al României - http://www.anp-just.ro/interna/Codul%20Penal.pdf

[3] Ioan Muraru, Marian Nasty Vlădoiu, Seminarul ştiinţific „Garanţii ale valorilor constituţionale”. Protecţia demnitãţii omului ca valoare constituţionalã, Centrul de Drept Constituţional şi Instituţii Politice în colaborare cu Instituţia Avocatul Poporului, Bucureşti, 23 februarie 2007, p.3.

CODUL ETIC AL ORGANIZATORILOR ACTIVITĂŢILOR DE VOLUNTARIAT

Este un document pilot la realizarea caruia am particiat in perioada martie - decembrie în cadrul Grupurilor tematice de lucru care au funcţionat în România pe durata Anului European al Voluntariatului 2011, în cadrul Campaniei naţionale de informare “Anul european al voluntariatului 2011” organizată de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, România.

Documentul il gasesti aici:
CODUL ETIC AL ORGANIZATORILOR ACTIVITĂŢILOR DE VOLUNTARIAT 

Open publication - Free publishing - More cod etic

Timp de zece luni am participat in calitate de Specialist in Etica Aplicata in acest grup de lucru de 8 lucratori de tineret, in cadru caruia am creat, am scris, am editat şi am publicat acest document pilot. 

Daca te intereseaza sa descoperi mai multe informatii despre AEV 2011 click pe acest link:
Anul European al Voluntariatului 2011

Codul Etic al mentorului (un model)

    Valorile si principiile pe care un mentor le promoveaza si ale caror respectare incearca sa o asigure sunt: libertatea in comunitatea de mentorat, autonomia personala, dreptatea si echitatea, meritul, profesionalismul, onestitatea si corectitudinea intelectuala, confidentialitatea, respectul si toleranta, responsabilitatea, bunavointa si grija. 

 

Codul etic al Mentorului

        Principii generale

   Mentoratul este o disciplina ale carei scopuri, valabile pentru fiecare mentee aflat intr-un program de mentorat, include dezvoltarea personala si afirmarea profesionala, evolutia cunoasterii rolului de mentor şi a cercetarii de noi metode/ tehnici de mentorat in conditiile respectarii culturii organizationale din care acesta face parte si a drepturilor omului. Mentorul respecta demnitatea fiecarui mentee si promoveaza integritatea personala. In acelasi timp, mentee sai se angajeaza sa contribuie la dezvoltarea culturii mentoratului si la prosperitatea relatiei mentor - mentee.

Mentorul este acea persoana-suport care va incuraja, sfatui si sprijini o alta persoana (mentee-ul) in dezvoltarea ei. Aceasta persoana va oferi asistenta practica pentru a se asigura ca mentee au posibilitatea de a-si atinge toate obiectivele propuse in cadrul programului de mentorat. Mentorul va reprezenta legatura dintre mentee si cultura organizatiei, normele acelei culturi si viziunea strategica pe termen lung. Va oferi, de asemenea, suport moral pentru a preveni izolarea si lipsa motivatiei pe parcursul integrarii intr-un mediul nou, in care un mentee este nevoit sa se adapteze.

1.      Libertatea in comunitatea de mentorat

      Relatia de mentorat este un spatiu liber de ingerinte, presiuni şi constrangeri politice, religioase si de putere economica, exceptand constrangerile de natura organizationala, legala si etica. Mentorul si mentee-ul sunt protejati fata de cenzura, manipulari, persecutii, in conditiile respectarii responsabilitatilor profesionale.

Orice membru al comunitatii de mentorat trebuie sa evite lezarea libertatii celorlalti, pe baza respectului pentru diferente. In cadrul relatiei de mentorat sunt incurajate parteneriatul intelectual si cooperarea, indiferent de opiniile politice sau de credintele religioase.

2.       Autonomia personala 

    Mentorul promoveaza un mediu propice exercitarii autonomiei personale. In acest scop, in cadrul planului de invatare, mentee-ul este incurajat sa devina independent; sa poata lua si aplica decizii in privinta propriei dezvoltari personale si cariere profesionale. Mentorul trebuie sa ajute mentee-ul sa-si formeze abilitati de rezolvare a problemelor si de luare a deciziei pentru a deveni tot mai independent si autonom.

3.      Dreptatea si echitatea

     Mentee vor fi tratati drept, corect si echitabil. Mentorului nu ii este permisa discriminarea sau exploatarea, indiferent ca acestea sunt directe sau indirecte, mai mult acesta trebuie sa isi insuseasca ideea de dreptate care se bazeaza pe impartirea corecta si echitabila a drepturilor si prevenirea abuzului.

4.       Meritul

     Mentorul trebuie sa asigure recunoasterea, cultivarea si recompensarea valorilor personale care conduc la implinirea obiectivelor stabilite in cadrul relatiei de mentorat. Printre acestea se numara constiinta de sine, vointa de a invata si a se dezvolta, flexibilitatea si adaptabilitatea, creativitatea si talentul, eficienta şi performanta.

5.      Profesionalismul

     Mentorul se angajează sa cultive un mediu propice pentru cunoastere de sine si dezvoltarea personala. In acest scop, mentee-ul progreseaza prin stabilirea impreuna cu mentorul a unui program de invatare personalizat, capabil sa conduca la cunoasterea de sine, la formarea de noi abilitati/ competente si la atingerea obiectivelor propuse in cadrul relatiei de mentorat.

    Mentorul incurajeaza orientarea spre progresul personal prin sprijinirea directa a mentee-ului in a lua initiativa si a-si satisface curiozitatea. Mentorul sustine eficienta, calitatea si vointa exercitate la nivel personal si profesional. Mentorul lupta impotriva amatorismului, superficialitatii, dezinteresului si plafonarii.

6.       Onestitatea si corectitudinea intelectuala

      Mentorul apara dreptul la proprietate intelectuala. Toti cei care vor participa la cercetarea efectuata in domeniul mentoring-ului ale caror rezultate devin publice trebuie mentionati, in spiritul onestitatii personale si profesionale, al recunoasterii si recunostintei.

    Este interzisa orice forma de frauda intelectuala: plagiatul total sau partial, inventarea/ modificarea rezultatelor cercetarilor, substituirea lucrarilor sau a identitatii persoanelor examinate, preluarea lucrarilor de la colegi sau mentee, ca si tentativele de corupere spre frauda.

7.      Confidentialitatea 

     Mentorul respecta principiul confidentialitatii tuturor categoriilor de informatii care ii sunt dezvaluite de catre mentee in cadrul relatiei de mentorat, in acest fel, asumandu-si pe deplin angajamentul si devotamentul fata de acesta.

      Mentorul nu trebuie sa faciliteze transparenta sau denaturarea de informatii personale sau sa le dezvaluie publicului larg.

8.      Responsabilitatea

   Mentee-ul trebuie demonstreze dorinta si vointa implicare in dezvoltarea sa personala si sa devina responsabil.

     Relatia de mentorat trebuie să respecte standardele etice si profesionale.

     Mentee-ul are dreptul de a critica public, intemeiat si argumentat incalcarile standardelor profesionale si de calitate, ale drepturilor acestuia. Nu sunt permise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publica a programelor si persoanelor implicate in relatii de mentorat.

9.      Respectul şi toleranta

    Mentorul promoveaza existenta unei comunitati de mentorat in cadrul careia este respectata demnitatea fiecaruia intr-un climat liber de orice manifestare si forma de hartuire, exploatare, umilire, dispret, amenintare sau intimidare. Mentorul adera la valoarea tolerantei fata de diferentele intre oameni, intre opinii, credinte si preferinte intelectuale. Nu sunt permise manifestarile misogine, rasiste, sovine, xenofobe, homofobe si hartuirea sexuala.

10.   Bunavointa si grija

   Mentorul considera dezirabile bunavointa si grija. In acest sens, incurajeaza aprecierea, mandria si recunostinta, empatia, compasiunea, sprijinul fata de cei aflati in nevoie, amabilitatea, politetea, altruismul, intelegerea, solidaritatea, solicitudinea, promptitudinea si optimismul fata de toti mentee din cadrul relatiilor sale de mentorat.

     Totodata descurajeaza si considera indezirabile comportamentele care denotă invidie, cinism, vanitate, lipsa de amabilitate, dezintres.

        Mentorul, in situatii de criza majora sau calamitati, trebuie sa ia in considerare autosacrificiul.

Bibliografie:
Muresan Valentin - Mangementul eticii in organizatii
Sursa internet: Proiectul "Cod etic pentru universitati" - Mihaela Miroiu, Daniela Cutas, Liviu Andreescu

Pasiuni si coduri etice (sau despre relatia mentor - mentee)

"De ce sa cititi acesta carte? De ce sa nu studiati tehnica celui mai mare cuceritor de prieteni pe care l-a cunoscut lumea? Cine este el? S-ar putea sa va intalniti maine cu el pe strada. Cand veti ajunge la mai putin de 5 metri de el, va incepe sa dea din coada. Daca va veti opri si il veti mangaia, aproape ca nu isi va mai incapea in piele de bucurie, incercand sa va arate ce mult va place. Iar dumneavoastra veti sti ca in spatele acestei demonstratii de afectiune nu exista motive ascunse." Dale Carnegie - Secretele succesului 

 

     De ceva vreme*, am devenit foarte curioasa sa descopar pasiunile oamenilor, mai ales ale acelora care la prima vedere nu mai viseaza sau privesc viata doar dintr-o perspectiva material-mecanicista. Si de fiecare data, am observat ca oamenii care isi deschid inima, iti zambesc altfel, adica sincer si iti povestesc despre ei cu acel entuziasm care tradeaza fericirea. Si tot din aceste povestiri am inteles ca pasiunile noastre sunt ce avem noi mai special si ar fi tare pacat sa le pastram doar pentru noi; am putea sa visam impreuna cu altcineva, de exemplu cu un mentor.

     Din punctul meu de vedere un mentor este un cautator de pasiuni. Pentru ca pasiunile ii fac pe oameni sa vibreze, sa fie mai buni si sa-si transforme visele in realitate.

     In acest context, mentee-ul devine cel care vrea sa fie descoperit. Si de exemplu, eu cand povestesc cu mentorul meu despre mine si cum imi doresc sa ma autoconstruiesc… devin cea mai vulnerabila. Drept urmare, vreau ca acel mentor al meu, sa fie sincer cu mine, fara sa aibe alte interese si sa-si insuseasca valorile necesare statutului la care aspira. Ideal vorbind, sa se puna in locul meu de fiecare data cand va trebui sa luam o decizie impreuna, fara sa ma judece din punctul lui de vedere subiectiv.

    In lumea mea perfecta asa se intampla lucrurile, dar in lumea noastra reala eticienii trebuie sa construiasca coduri etice. Care sa-i faca pe oameni sa inteleaga importanta actiunilor si deciziilor lor. Eu studiez etica aplicata si am invatat sa lucrez cu acest tip de instrument (cod etic) care faciliteaza luarea unei decizii morale.

   Consider ca mentorul poate influenta un mentee atat in bine cat si in rau, pentru a evita raul avem nevoie sa fim responsabili si sa ne asumam un cod “al bunelor maniere” corespunzator relatiei in care ne implicam.

    * Mai exact de cand am deschis prima mea carte Dale Carnegie.