La Desembocadura

My favourite memory of 2012 is seeing the most beautiful black sanded beach called La Desembocadura del Río Bio Bio, Chile. 

It is a special memory because I still have that lively picture in my mind. When I arrived there, the sea was so agitated and a strong wind was making the beach seem like the most dangerous place to be in that moment. The sea was wild but in the same time so beautiful, a miracle of nature indeed.

www.descubrebiobio.cl

I didn't go swimming that day because I was sure that the sea would have caught me in its waves and would have never let me go... I have just stood there and watched it till the sun set in the sea.

That day I realised that I was at the end of the world, 13 800 km far from home and I was sure that my life was about to change…

O discutie despre consilierea filosofică

“Să ai curajul de a schimba lucrurile care trebuie schimbate,

puterea de a accepta lucrurile care nu pot fi schimbate

şi înţelepciunea de a face distincţie între cele două.”

Adagiu oriental

           

Practicienii definesc în sens general consilierea ca o relaţie în care se are în vedere atingerea, pe parcursul unui numar finit de şedinţe de lucru, unor obiective relevante pentru situaţia dificilă în care se află consiliatul. Într-un cabinet de consiliere filosofică, practicianul foloseşte metode din “managementul filosofic” (sau managementul îmbunătăţirii calităţii vieţii) pentru rezolvarea problemelor cotidiene (legate de relaţii interpersonale, dileme etice, întrebări cu privire la sensul vieţii, limitele cunoaşterii, viaţă versus moarte etc.) ale oricărei persoane aflate în dificultate. Prin urmare, în sens particular, consilierea filosofică este:

“(...) procesul prin care o persoană, numită consilier, parcurgând procedura de investigare, conceptualizare, soluţionare şi implementare, oferă uneia sau mai multor persoane pachete de soluţii pentru probleme specifice împreună cu asistenţa tehnică necesară implementării acestora şi trainingul de specialitate pentru asigurarea viabilităţii, perenităţii şi derulării în continuare a proiectului de către consiliaţi prin forţe proprii.”[1]

Având multe puncte comune cu terapia rogersiană, consilierea filosofică a fost practicată pentru prima dată în anul 1981 la Köln, de filosoful german Gerd Achenbach, în propriul său cabinet de practică filosofică. Între timp, disciplina a mai fost numită filosofie aplicată, iar caracterul inovativ al acesteia era testarea în practică a ideilor şi teoriilor filosofice spre a demonstra factorul curativ al filosofiei în rezolvarea problemelor consiliatului. Mai specific, consilierea filosofică susţinea vindecare sufletului persoanei consiliate prin recunoaşterea premiselor „filosofice“ după care aceasta îşi ghidează viaţa; premise care conduc la adoptarea unui comportament responsabil potrivit cu sistemul de credinţe şi valori personale.

Una dintre cele mai frecvente întrebări metafizice dintr-un cabinet de consiliere filosofică este următoarea: 

                                                           “Care este sensul vieţii?”

 Practicienii în domeniu susţin că răspunsul satisfăcător la această întrebare complexă nu poate fi oferit de un terapeut care şi-a însuşit doar competenţele medicale necesare profesiei sale, ci se va apela la un consilier filosofic care este capabil să acceseze o “paletă” de teorii filosofice furnizate de deschiderea permanenetă a consilierului în fata cunoaşterii.

Prin urmare, în afară de competenţele de ordin medical pe care şi le însuşeşte un terapeut, Carl Rogers încuraja practicienii să îşi lărgească orizontul profesiei prin deschiderea spre cunoaştere, empatie şi altruism, atitudini care conferă terapiei un caracter filosofic, bazat pe valori ce se pot integra cu succes în relaţia de consiliere.

Acest tip de consiliere implică interpretările şi intuiţiile filosofilor teoreticieni şi urmăreşte să sprijine persoanele consiliate prin asigurarea unei clarităţi în gândire, pentru eficientizarea modului de abordare a problemelor de zi cu zi. Teoriile filosofice sunt utilizate de consilieri într-o manieră practică în “facilitarea luării deciziilor de către clienţii confruntaţi cu dileme etice sau ale riscului decisional. În acest sens, filosoful practician Ran Lahav este de părere că filosofia aplicată în consiliere ajută la formarea unei “imagini interpretative asupra lumii”[2], adică îi permite consiliatului să-şi educe capacitatea de a judeca realitatea sa personală, într-un mod eficient şi constructiv.

Consilierea filosofică vizează accentuarea valorilor personale ale individului, care alcătuiesc baza comportamentului acestuia, îi influenţează alegerile şi îi asigură echilibrul personal. Consilierul filosofic ajută persoana consiliată să se deschidă în faţa caracterului complex al existenţei umane şi îi propune acesteia să-şi exploreze noile dimensiuni personale descoperite în momentul contactului cu filosofia. Acest tip de consiliere urmăreşte identificarea cauzelor producătoare de tensiuni interioare negative şi îndepărtarea acestora în vederea unuei dezvoltări personale armonioase.

---

[1] Aurelian Burcu, Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane. Abilităţile consilierului., Cluj-Napoca, Editura Mega, 2004, p. 33.

[2] Ran Lahav, Maria Tillmans, Essays on Philosophical Counseling, University Press of America, Lanham, 1995.

Suflete pereche IMPERFECTE si arome de inghetata

Cum multi dintre noi practicam vara aceasta, vizionarea de seriale pe motiv ca vrem sa scapam de caldura de afara, astazi m-am gandit ca este o zi perfecta, sa analizam in detaliu si sa criticam nemilos un fragment din Friends, episodul pilot. Asadar, schimbul de replici are loc intre ROSS si JOEY care poarta o discutie cu privire la existenta unei singure persoane care ne poate intregii viata, cu alte cuvinte sufletul nostru pereche. Ross se afla in proces de divort si simte ca si-a ratat unica sansa sa fie fericit, insa Joey ii propune o perspectiva culinara pozitiva care sa-l avantajeze in situatia in care se afla.

ROSS: You know what the scariest part is? What if there’s only one woman for everybody, y’know? I mean what if you get one woman- and that’s it?(…)

JOEY: What are you talking about? ‘One woman’? That’s like saying there’s only one flavour of ice cream for you. Lemme tell you something, Ross.

There’s lots of flavours out there. There’s Rocky Road, and Cookie Dough, and Bing! Cherry Vanilla.

You could get ‘em with Jimmies, or nuts, or whipped cream! This is the best thing that ever happened to you! (…) Welcome back to the world! Grab a spoon!

“What if you get one man/woman- and that’s it?”

Credem in suflete pereche pentru ca visam sa avem acea relatie perfecta care sa ne ofere siguranta si confort. Acum hai sa fim sinceri! Da, ne place sa ne bucuram de un mediu “caldut”, in fata televizorului, imbracati in pijamale, mancand niste popcorn… dar nu putem sa facem asta la nesfarsit. Confortul este cel mai plictisitor stadiu in care o persoana se poate afla. Vorbesc din proprie experienta!

Poate ca e o idee buna sa ne folosim de ideea de SUFLETE PERECHE in calitate de factor motivator care ne poate salva dintr-o relatie care nu mai merge, dar trebuie sa stim si cand sa ne oprim din a cauta acul in carul cu fan. Exista 7 miliarde de oameni pe acest pamant si chiar daca un pestisor auriu ti-ar indeplini dorinta sa traiesti vesnic, tot nu ai avea ocazia sa-i intalnesti pe toti. Cateodata a alerga dupa jumatatea noastra este tot o modalitate de a fugi de noi, de ceilalti, de ceea ce visam si ne dorim cu adevarat. Daca ai reusit sa accepti ca tu nu esti perfect/a, ca nici ceilalti oameni din jurul tau nu sunt perfecti, atunci putem sa admitem impreuna ca poate ideea de SUFLETE PERECHE – JUMATATI PERFECTE este un pic cam depasita in vremurile pe care le traim.

Happily Ever After se intampla doar in desenele animate ale lui Disney, in realitate trebuie sa depui al naibii de mult efort sa ai grija ca dragostea pe care o porti pentru SUFLETUL tau PERECHE IMPERFECT, sa dureze in timp.

Si a invata sa-ti iubesti JUMATATEA IMPERFECTA, se dobandeste din mers, din greseli asumate, iubiri spontane, legaturi nepotrivite, “te iubesc”-uri fara raspuns, imbratisari la miez de seara…

“That’s like saying there’s only one flavour of ice cream for you.”

Mie imi place tare mult inghetata, probabil de accea mi-a atras imediat atentia aceasta comparatie ingenioasa rostita de Joey. In analiza noastra putem   sa plecam de la ideea ca e important sa incerci multe arome de inghetata pana iti dai seama ce iti place. Nu mi se pare nimic gresit in asta, pana la urma e doar inghetata. In plus, gusturile se schimba si trebuie sa   fii atent/a sa te updatezi permanent pentru a-ti echilibra balanta dintre nevoile si dorintele pe care le porti cu tine, in gand.

Esti liber/a, mai ales daca mergi la o Gelaterie, sa combini gusturile si aromele exact cum iti place tie. Sa faci mixuri, sa-ti ornezi “pofta” cum vrei sau pur si simplu, sa te relaxezi savurand un frappe cu multa inghetata de vanilie. Nimeni nu te va judeca pentru asta, atata timp cat descoperi ce iti place si desigur, nu faci excese.

“Welcome back to the world!”

Combinatia de SUFLETE PERECHE IMPERFECTE si arome de inghetata mi se pare o modalitate ideala de a explica un concept perfectionist care ne bantuie de cand lumea. E pacat sa ne cautam confortul in relatii de noi inchise, pe care le sufocam din prea multa nevoie de siguranta. Suntem cei mai frumosi cand ne indragostim si iubim, personal cred ca asta ar trebui sa fie starea noastra naturala permanenta.

Am invatat ca intai de toate avem nevoie sa ne iubim pe noi insine pentru a putea sa ajungem sa oferim dragoste celorlalti. Ai grija de tine, de ceea ce visezi, de imperfectiunile tale de inghetata…

Iubeste fara limite si aromele unui SUFLET pereche IMPERFECT ti se vor dezvalui in curand…

GRAB A SPOON!!!