Demnitatea, o oportunitate politică

Capacitãţile fizice şi intelectuale ale fiinţei umane au favorizat dezvoltarea socialã: de la crearea primelor forţe de producţie pânã la diviziunea muncii sociale. Datoritã evoluţiei societãţii a luat naştere şi nevoia omului de a acumula o cât mai mare cantitate de bunuri. Prin urmare, în ”interesul repartizãrii unilateral favorabile a bunurilor sociale, tendinţa politicã va fi aceea a dominaţiei peste ceilalţi”[1]. Credinţa generalã asumatã de multe civilizaţii din decursul istoriei, va fi ca demnitatea umanã sã devinã un bun exclusiv elitelor, iar majoritatea oamenilor dintr-o societate, trebuie sã se afle la dispoziţia acestei minoritãţi cu drepturi depline, care sã obţinã toate avantajele muncii celorlalţi oameni. Aşadar, se va considera de la sine înţeles cã nu toţi oamenii au dreptul la demnitate şi prin urmare, vor fi folosiţi drept un mijloc în dezvoltarea societãţii.

În sclavagism, fiinţa umanã nu avea dreptul la demnitate, deoarece divinitãţii îi era oferitã aceastã valoarea supremã. Mentalitatea vremii considera omul doar un alt animal, care avea caracteristicile unei unelte farã judecatã moralã (sclavii). Femeile şi copiii erau consideraţi infra-oameni şi aveau nevoie sã fie guvernaţi de elita cetãţenilor alcãtuitã din bãrbaţi cu drepturi depline. Voința subiectului nu avea în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o dobândea din rațiuni externe.

În feudalism, şerbii erau priviţi ca instrumente ale aristocraţiei, femeile reprezentau simple mijloace de procreere, iar credincioşii deveniserã un mijloc al clericilor pentru a-şi satisface interesele. Clericii erau singurii demni sã stabileascã regulile morale ale societãţii şi sã-i “vegheze” pe ceilalţi care nu aveau capacitatea de a judeca moral.

În iluminism, Immanuel Kant a introdus teza conform cãreia “omul e valoare supremã pentru om” şi astfel, sunt evidenţiate caracterul moral al fiinţei umane, egalitatea sa în raport cu divinitatea, iar rangul social nu mai este definitoriu pentru capacitatea sa de autoguvernare moralã. 

http://www.fanpop.com

Cu toate acestea în secolul XX, nazismul german va nega demnitatea tuturor oamenilor ce nu aparţin rasei nordice superioare; acest comportament fiind un exemplu real de exclusivism naţional. Naziştii foloseau metode “speciale” de torturã care se numeau “tehnici de înjosire” cu scopul sã distrugã în indivizi respectul de sine, şi urmãreau sã-i transforme sistematic “într-un gunoi, care sã se perceapã el însuşi ca atare, aducându-i în cele din urmã la disperare, nu numai intelectual, ci şi vital”[2].

În secolul nostru, fiinţa umanã autonomã are capacitatea sã-şi autodetermine comportamentul moral şi astfel îşi câştigã dreptul de a fi consideratã un scop în sine. Mai mult, omul responsabil pentru faptele sale primeşte calitatea de fiinţã indivizibilã cu aceleaşi tipuri de drepturi, dupã cum scrie în Declaraţia drepturilor omului de la 1948. În acest sens, Paul Ladrière afirmã cã în lipsa manifestãrii corectitudinii individului, demnitatea şi respectul pentru orice individ se transformã într-o ideologie favoritistã. Iar principalul dezavantaj al acestui tip de ideologie este cã valoarea supremã a demnitãţii şi-o pot însuşi doar anumite persoane “alese”. În acest fel, caracterul existenţial al fiinţei umane este ignorat, iar individul este “redus la dimensiunea sa biologicã, psihologicã, economico-politicã”[3] . 

Demnitatea umanã poate fi atinsã cu uşurinţã prin diferite acţiuni subtile cum ar fi calomnia, defãimarea sau distugerea reputaţiei, dar pe de altã parte existã forme mai grave de încãlcare a demnitãţii individului prin forme accentuate de intoleranţã şi discriminare: rasism, sexism, fanatism, marginalizarea persoanelor cu handicap etc.

Demnitatea umanã presupune cã libertatea oricãrui individ este inalienabilã, prin urmare, acesta este consideratã în sine, o valoare absolutã. Un document oficial menit sã garanteze respectarea demnitãţii umane într-o societate poate fi ignorat cu uşurinţã în anumite condiţii, cu toate acestea valoarea fiinţei umane rãmâne o caracteristicã permanentã, care se regãseşte în majoritatea culturilor noastre şi reprezintã o realitate importantã a fiecãrei vieţi particulare.

---

[1] Gheorghe Kovacs – Eichner, Demnitate şi democraţie. Eseuri, Bucureşti, 1997.

[2] Thomas De Koninck, Noua ignoranţă şi problema culturii, Trad. Mihaela şi Ion Zgărdău, Ed. Amarcord, Timişoara, 2001.

[3] Thomas De Koninck, Noua ignoranţă şi problema culturii, Trad. Mihaela şi Ion Zgărdău, Ed. Amarcord, Timişoara, 2001.

La multi ani, LAV!!!

Era 10 august, 12:00 noaptea pe aeroportul din Luton, Londra si eu asteptam un avion intarziat care sa ma duca acasa. Era ziua mea si eram singura... si implineam 25 de ani. Am avut grija sa-mi daruiesc dinainte un cadou frumos de ziua mea si sa-l vizitez pe Tavi pentru 8 zile, dar nu-mi calculasem prea bine data de plecare.

Hmmm... peisajul nu era foarte promitator... Dar cine spune ca nu poti sa te sarbatoresti de una singura intr-un aeroport??? Asa ca, mi-am permis o sticluta de vin rose de la duty free (cel mai smecher vin EVER!!!) mi l-am turnat intr-un pahar cu picior inalt si m-am pus pe scris... 25 de motive pentru care sa ma bucur de ZIua mea de nastere ORIUNDE m-as afla!!!

La multi ani MIE pentru ca...

1. stiu sa zambesc, sa rad si sa fiu optimista.
2. cred in visele mele orice ar fi, orice as auzi si orice as sti.
3. sunt frumoasa si ma pastrez.
4. vreau sa simt si sa traiesc senzatii noi, zi de zi.
5. sunt curajoasa si curioasa.
6. stiu sa iubesc.
7. perseverez sa-mi iasa lucrurile asa cum vreau eu.
8. stiu sa am grija de trupul si sufletul meu.
9. doresc sa ma perfectionez.
10. studiez etica si filosofie.
11. imi place sa ajut oamenii din jurul meu.
12. imi pasa de lucruri si idei marete; cum ar fi natura, profesionalismul...
13. sunt puternica si stiu sa fac fata obstacolelor din calea mea.
14. am inclinatii artistice.
15. sunt sofisticata, complexa.
16. sunt colorata si plina de viata.
17. stiu sa ma bucur de oameni, lucruri si situatii.
18. sunt ingenioasa si creativa - prin urmare, pot sa gasesc moduri in care sa-mi serbez ziua de nastere si intr-un aeroport.
19. invat din greselile mele si ma intereseaza sa ascult parerile celorlalti.
20. nu uit de unde am plecat.
21. motivez si sustin oamenii din jurul meu.
22. 10 e numarul meu norocos si este definit prin excelenta.
23. ma bucur de varsta mea si nu am regrete.
24. vad in mine o persoana cu adevarat speciala.
25. MA IUBESC ATAT DE MULT!!!



http://thepleasuremonger.wordpress.com



Actioneaza-ti VISUL!

Informatia te pune in miscare
Curiozitatea este una dintre cele mai frumoase calitati ale tale. Esti curios/a sa simti, sa traiesti si sa descoperi lumea care te inconjoara. Statutul de student iti cere sa accesezi munti de informatii pentru a-ti pastra un ritm alert de asimilare a experientelor care te bombardeaza din toate partile, zi de zi. Tot ce se intampla in jurul tau este intr-o continua schimbare si tu trebuie sa te adaptezi.
In timpul studentiei, mi-am dat seama ca ”cine se informeaza de dimineata, departe ajunge!” si aceasta zicala adaptata a fost cheia succesului meu. Nu mai era suficient sa ma trezesc de dimineata ca sa ajung unde-mi doream, ci sa fiu informata, sa invat sa accesez oportunitati si sa-mi dezvolt instinctul de a-mi contura singura propriul drum.

Filosofia actelor mele de voluntariat
Boboaca fiind m-am trezit in Asociatia Studentilor de la Filosofie, acolo am avut pentru prima data contact cu voluntariatul si educatia non-formala. Era un cadru cu totul deosebit, care imi permitea sa ma exprim, cu oamenii deschisi care se intalneau impreuna sa organizeze activitati in folosul comunitatii. Acest mediu nou in care nimerisem mi s-a potrivit ca o manusa, deoarece mi-a facut intotdeuna placere sa ajut oamenii din jurul meu. Insa, nu-mi inchipuiam nici gand pe atunci ca voi transform preocuparile mele civice intr-o adevarata vocatie. Ce-i drept, am fost avertizata inca de la inceput ca daca imi va intra in sange acest virus al voluntariatului, nu o sa mai am nici o sansa sa scap de el si asa a fost.
Eram interesata sa profit la maxim de tot ce imi oferea mediul non-formal si am vrut sa-mi testez limitele in mai multe situatii, desfasurand activitati in ONG-uri nationale si internationale: Philos, ARAS, Green Peace, Young Goldfish, Pacific Whale Foundation etc. In voluntariatele mele, am avut ocazia sa intalnesc cei mai entuziasti oameni. Ei m-au motivat, fara macar sa-si dea seama, sa-mi depasesc nesiguranta si timiditatea; sa fiu un pic mai mult decat credeam eu ca pot sa fiu in acel moment.
Un atuu semnificativ pe care il are educatia nonformala este ca incurajeaza individului sa isi demonstreze cunostintele, abilitatile naturale dobandite si nu in ultimul rand, sa-si puna in evidenta atitudinile sale cu privire la societate. Pentru mine voluntariatul si educatia nonformala reprezinta premisa invatarii pe toata durata vietii (Long Life Learning). Prin urmare, consider ca spatiul nonformal este o componenta vitala a educatiei, iar principalul avantaj al voluntariatului este expunerea la publicul larg.

Cum e sa fii Studentul Anului?

In octombrie 2011, am fost nominalizata pentru Premiul Studentul Anului la Gala Premiilor in Educatie organizata de Fundatia Dinu Patriciu. A fost pentru prima data cand am simtit ca mi-au fost recunoscute eforturile si meritele, la nivel national. A  fost foarte fain. M-am bucurat sa realizez ca am peste 300  de prieteni care cred in potentialul meu si care sunt gata oricand sa-mi ofere votul lor de incredere.
Datorita acestui eveniment mi-am asumat vocatia si am acceptat ca vreau sa ma fac  un Profesor Non-formal cand voi fi mare. In momentul de fata, sunt curioasa sa studiez motivatia si comportamentul responsabil al oamenilor in societate. In plus, desfasor activitati de life coaching si dezvoltarea personala pentru a ajuta oamenii sa dezvolte abilitati si atitudini civice, intr-un mod activ. Pasiune. Entuziasm. Vise. (www.laviniaioanaudrea.blogspot.com) este locul in care eu public articole despre etica si coaching, va impartasesc metode si instrumente practice care se concentreaza pe atingerea potentialului nostru, dezvolt modele de sesiuni de training de dezvoltare personala, va invit la sesiuni gratuite de life coaching  si multe altele.

Actioneaza-ti visul!
Eu cred ca visele noastre nu ne parasesc niciodata. Cand nu mai luam in considerare ce simtim,  cand nu mai bagam in seama semnele ce ne apar in drumul nostru, cand incepem sa renuntam la ce ne dorim cu adevarat sa facem, visele nu ne iarta si continua sa revina in mintea noastra pana se transforma in regrete. Si regretele dor.
Intelegand acest adevar, mi-am rezumat intotdeuna alegerile la doua optiuni: ori visez ca mi se poate intampla, ori regret ca nu am incercat niciodata. Eu am ales de fiecare data prima varianta si sincer iti spun, chiar merita sa-ti pui in actiune VISUL.
Eu nu sunt cu nimic mai speciala decat tine, dar ceea ce ma face cu siguranta sa ma diferentiez de ceilalti este incapatanarea mea de a nu-mi lasa balta visele. Eu sunt Lavinia Ioana Udrea si imi place sa cred ca pot sa fac lucruri marete Sunt convinsa ca nimic din ceea ce am trait pana acum nu mi s-ar fi intamplat daca nu as fi crezut in mine si daca nu mi-as fi asumat riscuri. Si iti marturisesc ca nu mi-au iesit toate initiativele din prima si chiar a trebuit sa muncesc destul de mult la dezvoltarea mea personala in ultimii 6 ani, ca sa ma simt impacata cu mine. Dar atunci cand te incapatanezi sa crezi ca si tu poti sa traiesti lucruri extraordinare, sa pleci din satul tau natal Pietrosani intr-o calatorie de 3 luni in Hawaii este doar o chestiune de timp.

ASUMA-TI TALENTUL, VISELE si CEEA CE SIMTI

Am postat video-ul acesta pentru ca mi se pare un exemplu foarte relevant in ceea ce priveste asumarea unui talent, emotiile si nesiguranta care te invaluie atunci cand decizi sa dezvalui celorlalti visele tale si efectul unor sentimente sincere asupra oamenilor din jurul tau.
Oamenii raspund pozitiv la impartasirea emotiilor tale. Fiecare dintre noi facem un CLICK! atunci cand simtim ceea ce traieste celalat. E tare frumos sa ai emotii, dar e cu totul si cu totul deosebit sa poti sa transmiti emotiile tale si celorlalti.

Dupa cum ai vazut, lui Malaki nu i-a iesit din prima prestatia, mai mult s-a emotionat atat de tare in cat nu mai avea voce sa cante. Dar nu i s-a intamplat nimic in aceste conditii, nu s-a facut de ras, nu a fost judecat de nimeni ca fiind penibil... toata lumea a inteles situatia. Si el a luat-o de la capat... si a fost bine, chiar mult mai bine decat prima oara. Asa mi s-a intamplat si mie cand a trebuit sa tin o prezentare despre mine de 4 min in fata unui public de 40 de persoane. E clar ca nu a fost cel mai bun discurs in public pe care l-am sustinut, dar din momentul ala mi-am facut curaj sa ma urc pe o scena si a doua oara. Din acea clipa, am putut sa ma vizualizez tinand speech-uri in fata tinerilor. Si asa peste cativa ani, am putut sa-mi accept visul si sa incep sa cred ca pot ajunge un adevarat Prof. la o universitate de renume. Visul asta al meu este inca in desfasurare...

Eu cred ca NU trebuie sa te DESCURCI PERFECT de PRIMA DATA. Nici nu prea ai cum, deoarece nu ai experienta si nu ti-ai antrenat pana acum "talentul". Gandeste-te la prima data, ca un moment oportun pentru a-ti asuma ceea ce simti. Dupa ce incepi sa faci acel lucru si te expui la scara larga, nu o sa mai poti sa-ti negi visele. Si urmatorul pas e sa mergi mai departe... si sa incerci sa te imbunatatesti, sa ajungi acolo unde vrei tu. Pentru ca poti sa fii EXACT ceea ce VREI tu sa fii!!!

Trebuie sa existe o PRIMA DATA pentru orice. La tine cum a fost PRIMA DATA? :)

The Factory of MY change

     La sfarsit de aprilie am mers in Polonia sa iau parte la cursul international de formare "Factory of change", obtinand sprijinul programului Tineret in Actiune. 

In cadrul cursului am descoperit un mediu ideal pentru dezvoltarea mea personala avand acces la mai multe instrumente si metode din educatia non-formala. Activitatile desfasurate au fost create de traineri sa simuleze diferite situatii limita care necesita o schimbare urgenta. Astfel, am avut sansa sa-mi evaluez obiectiv modalitatea in care raspund la schimbarile din viata mea si relatiile cu ceilalti oameni. Prin discutarea in cadrul echipei a situatiilor ce necesita o schimbare in dezvoltarea noastra personala, am putut invata modele noi de abordare a schimbarii si metode de rezolvare a conflictelor ce intervin pe parcurs proiectelor pe care ni le asuma.
     Rolul pe care fiecare participant l-a indeplinit in cadrul „Fabricii de schimbare” a fost acela de beneficiar direct si activ. Trebuia sa fiu prezenta la exercitiile ce se organizau, dar era datoria mea sa ma ocupi de propriul proces de invatare.

     Fiecare zi a fost dedicata descoperii unei necesitati de schimbare care ne viza in mod direct. Ne-am analizat mai intai viata personala, apoi viata organizatiei, societatea in care traim si in ultima zi de training am cautat sa descoperim bune practici prin care se ne realizam initiativele de schimbare. Seara se termina cu o intalnire, asemanatoare unui adunari de trib, o intalnire in cerc care reprezenta o sesiune de debriefing in care discutam ce s-a intamplat peste zi si cum ne-am simtit.

     Factory of change m-a ajutat sa-mi dezvolt o metoda personala de folosit pentru prima sedinta de inderumare a coachee-lor mei. Trainerii ne-au facilitat instrumente de descoperire a valorilor si principiilor de viata, organizarea unui plan de dezvoltare personala si metode de pastrare a motivatiei in realizarea obiectivelor. In echipa Factory of change am reusit sa ma motivez pentru indeplinirea cu success a planurilor de schimbare pe care mi le-am asumat dupa terminarea cursului de formare.
    Consider ca “Factory of Change” a reusit sa creeze o platforma  de comunicare intre voluntari si organizatiile europene reprezentand UK, Italia, Ucraina, Bulgaria, Polonia, Germania, Cehia, Azerbaijan, Turcia, Slovenia si astfel sa facilizeze un schimb continuu de resurse. 

     In cadrul cursului am obtinut sprijinul unei structuri complex dezvoltate care a reusit sa ma indrume si imi asigure instrumentele necesare pentru dezvoltarea creativitatii, necesare realizarii unui viitor proiect cu titlul ”www.e-dezvoltarepersonala.ro”.

Un TESTIMONIAL-cadou pentru "Prima ta sesiune de LifeCoaching"

"Sunt anumite lucruri pe care nu le puteam sesiza la propria persoana. Sunt anumite greseli, pe care le tot repet, in ceea ce priveste felul cum gandesc sau cum reactionez. Si toate astea pentru ca nu puteam sa fiu atat de introspectiv cum mi-as fi dorit. Si cred ca sistemul de autoaparare al organismului ma facea sa omit mereu problema. Poate pentru ca stiam ca nu pot sa trec peste ea singur. Lavinia Udrea a reusit sa deschida cu tact fiecare usa inchisa de mine si sa o inchida doar atunci cand problema ascunsa de mine era rezolvata." - oferit cadou de Octavian Ionut Cozar, 25 ani.

Does Intergenerational Justice require that we abandon consumerism?

Does Intergeneratinal Justice require that we abandon consumerism? on Prezi

In luna Mai, mi-am facut curaj si am sustinut prima mea prezentare in engleza la o conferinta internationala de filosofie, cu tema: Global Justice. Nu ma gandeam ca o sa am initiativa asta prea curand, dar m-am pacalit mancand "marele elefant" pe bucati.

Asa ca, mai intai mi-am inscris abstractul si am zis ca o sa vedem ce o sa se intample, daca or sa ma aleaga sau nu. Apoi, m-au anuntat ca mi-au ales abstractul si am refuzat sa ma gandesc prea mult zicandu-mi ca mai e mult timp pana va trebui sa pregatesc prezentarea. Si cand au venit zilele conferintei, am incercat sa nu ma mai panichez prea mult. In final, am reusit sa fac fata situatiei.. zic eu, cu succes. :)

Acum ma simt un pic mai aproape de visul meu legat de doctorat, pentru ca fiind prinsa in multe activitati de voluntariat nu am apucat/nu mi-am batut capul prea mult sa public articole in reviste de filosofie. Am acum cel putin o prezentare in limba straina pe care sa o scriu la CV si care sa ma recomande, ca student MODEL. :D

In concluzie, ma bucur tare ca am reusit sa-mi inving limita si ii multumesc pentru aceasta reusita lui Tavi care m-a sustinut pe tot parcursul puseului meu de panica TOTALA.!!!

Asa ca daca eu am reusit sa fac asta, garantez ca oricine poate sa sustina o astfel de prezentare in public... Sustin initiativele voastre!!!

E lumea mea si am ECOgrija de EA!!! — at Muzeul Taranului Roman

Influentarea ca fenomen fundamental al comunicarii

Alex Mucchielli considera ca “influentarea este fenomenul fundamental al comunicarii”. Mai mult, precizeaza ca “orice comunicare este o incercare de a influenta, deoarece comunicarea in sine urmareste sa transmita un sens, iar acest lucru nu se poate realiza fara influentare.”

Manipularea relatiilor

Calitatea relatiilor dintre oameni este influentata de procesul de comunicare. Mucchielli afirma ca “o comunicare nu poate exista fara sa apara calitatea relatiei”. In viata cotidiana, cand doi actori se intalnesc pentru prima oara se produce reactia de simpatie/ antipatie fata de celalalt. Mai mult, comunicarea defineste natura relatiei pe care o vor avea in viitor. In cadrul manipularii, se modifica calitatea relatiei dintre actori si se manipuleaza elementele contextului relational al comunicarii.

Ceea ce trebuie sa faca un manipulator (ex: vanzator, orator, negociator) pentru modificarea relatiei de natura manipulatoare este sa inlocuiasca atitudinea actorilor de a se apara in fata influentarii cu un context care sa fie mai favorabil pentru manipulator:

Ex 1: relatiile de tip amical sau de complicitate - in acest fel se administreaza in mintea cumparatorului apartenenta la o norma culturala general acceptata, dupa cum ne explica Mucchielli: “daca am un prieten sau un complice, lucrurile pe care acesta mi le spune sunt spre binele meu (deci merita toata atentia)”.

Ex 2: Pentru a ajunge la scopul sau, manipulatorul trebuie sa stie sa creeze o relatie pozitiva, deoarece aceasta trezeste interesul si deschiderea actorului fata de ideile propuse: “sa zambesti, sa fii vesel, sa ai umor, sa fii dezimvolt: iata cateva dintre sfaturile pe care orice manual le adreseaza vanzatorilor si seducatorilor de tot felul. “

Sursa: http://ixion.cput.ac.za

Manipularea normelor

Autorul defineste conceptul de norma astfel: “o regula sociala inconstienta si general acceptata de membrii unui grup; ea determina modul lor de a gandi si de a actiona.”. In cadrul societatii, grupurile sociale determina prin natura schimburilor ce au loc intre oameni, stabilirea “regulilor vietii in comun”.

Presiunea regulilor sociale, atitudinile si mentalitatile culturale, influenta grupurilor determina nevoia continua a individului de a obtine acordul grupului si supunerea in fata normelor sociale existente (un comportament social adecvat). In procesul manipularii se face referire la normele sociale pentru a influenta anumite atitudini si comportamente ale actorului.

Diferiti cercetatori in domeniu au elaborat metode concrete de folosit in practica influentarii, dedicate in special vanzatorilor, oratorilor etc. cu scopul de a transforma comunicarea intr-o competenta ce se poate dobandi sistematic. Ceea ce a determinat pe de alta parte, accesul nelimitat la “arta a comunicarii” si posibila apararea a oricarui om impotriva manipulari.

O prejudecată se rosteşte, nu se gândeşte...

            Putem defini prejudecata ca o părere preconcepută realizată pe baza opiniilor comune, care nu descrie o cunoaştere precisă şi directă a faptului sau a persoanei în cauză. Aceasta denotă nevoia de avea siguranţă, prin prejudecată oamenii plasându-se într-un univers familiar, guvernat de reguli pe care le cunosc şi a căror autoritate o recunosc, un univers lipsit de surprize, pe care doresc să-l protejeze.

Una dintre funcţiile prejudecăţilor este aceea de păstrare a tradiţiei şi este de la sine înţeles ca rolul acestora este de a menţine stabilitatea şi autoritatea în interiorul culturii.

Filosoful german, Immanuel Kant consideră că sursele principale ale prejudecăţilor sunt:

1. Imitaţia;

2. Obişnuinţa;

3. Inclinaţia.

Mai mult, Kant nu ezită să sublinieze necesitatea combaterii prejudecătilor în numele adevărului, căci dacă omul este pasiv este posibil ca alegerile acestuia să fie eronate; şi pe de altă parte, în numele libertăţii, deoarece dacă omul este pasiv şi nu gândeşte propriile alegeri, ajunge să se mulţumească cu impresiile “de-a gata” venite din exterior.

O prejudecată se transformă într-un adevăr nu prin verificarea acesteia de către oameni, ci prin simpla repetare a unei păreri eronate. Se dezvoltă şi se întăreşte în timp; cu cât e mai frecvent repetată, cu atât dobândeşte aparenţa unui adevăr care nu mai tebuie demonstrat. “O prejudecată se rosteşte, nu se gândeşte (sau se citează, nu se citeşte)”, se învaţă pe de rost, se primeşte ca o părere deja asumată, nu se caută cu efort propriu.

Şi astfel, prejudecata este adoptată din motive tactice, deoarece pe termen lung, oferă confort ceea ce înseamnă ca subiectul se află la adapost de ameninţări, ceea ce îi întârzie viteza de reacţie, spiritul critic.

Comportamentul pasiv al adoptării prejudecăţilor îşi caută explicaţii în sentimente de frustrare deoarece când unui individ îi este blocata calea spre realizarea unui scop, iar obstacolul este prea puternic pentru a fi depaşit, atunci o agresiune ulterioară va fi înlocuită şi directionată spre o ţintă mai vulnerabilă.

Prin urmare, prejudecata se naşte din indiferenţă faţă de lumea în care trăim, iar dorinţa de schimbare este minimă, subminată de risc deoarece eliberarea de astfel de pareri eronate implică riscuri şi neajunsuri, creeaza panică înainte de a crea libertatea reală.

Cine este ETICA?

Imagineaza-ti acea persoana care se remarca intotdeauna prin competentele sale de a media conflicte, care isi pastreaza calmul si parerile subiective pentru sine insusi, avand rabdare de fiecare data sa-i asculte pe ceilalti si sa le inteleaga situatia. Am putea numi aceasta persoana Etica si daca acum nu ar prinde viata in imaginatia ta, ar ramane o simpla disciplina despre care multi au auzit, dar putini stiu cu ce se ocupa de fapt.

Ethics versus people

Daca s-ar prezenta in fata ta, Etica ar afirma modest ca poarta un titlul de mediator si ca poate sa te ajute in situatii limita, atunci cand simti ca ai nevoie sa apelezi la un expert in valori umane sau la un SUPERarbitru care sa puna in balanta regulile si principiile implicate in conflictul in care te afli.

Daca ai prezenta cu adevarat interes pentru aceasta, ti-ar raspunde la o intrebare la care te gandesti de mult si tu ai intelege in momentul acela, ca a fi etic inseamna a-ti asuma si a respecta regulile jocului, sau mai bine zis, ale vietii tale si ale celor din jurul tau. Nedumerirea ta, s-ar traduce in cuvinte astfel: “De ce sa doresc sa ma supun unor reguli impuse de Etica, atunci cand ma simt cel mai bine cand sunt liber/a?”

-                   Etica raspunde: “Pentru ca libertatea in sine este rezultatul respectarii tuturor regulilor de catre toti oamenii. Altfel spus, nerespectarea regulilor genereaza conflicte si chiar daca noi am putea sa ne dorim o lume fara reguli asta nu ar aduce de la sine si un mediu in care majoritatea oamenilor s-ar simti in siguranta sa traiasca.” Asadar, ce ai nevoie sa intelegi este ca Etica prin regulile si principiile la care apeleaza reuseste sa ne ofere un echilibru si sa previna “un razboi al tuturor impotriva tuturor” asa cum descria Hobbes, starea relatiilor dintre oameni inaintea existentei eticii.

Probabil vei acuza Etica si ii vei spune ca se comporta ca o persoana egoista care din neincredere doreste sa-si satisfaca o nevoie absurda de siguranta intr-o lume in continua schimbare, prin promovarea unor reguli pe care tu si toata lumea ar trebui sa le respecte. Prin urmare, Etica din neincredere sau superioritate incearca sa se apere pe ea insasi de actiunile oamenilor in general, pe care le considera inadecvate. Ce se intampla de fapt si trebuie sa stii de la inceput, este ca Etica nu acorda omului asa cum ne-am obisnuit prezumtia de nevinovatie, aceasta vrea sa se asigure prin analiza in detaliu ca tu vei aborda in mod constant un comportament onest.

Cu toate acestea nu as dori sa ramai in minte cu ideea ca Etica este un mijloc de care ne folosim doar in situatii conflictuale, doar pentru ca aceasta are capacitatea necesara sa medieze neintelegeri. In acest caz cu totii am intelege ca putem sa ne lipsim de Etica de fiecare data cand traim o viata armonioasa. Prin urmare, vreau sa intelegi ca misiunea Eticii este sa reuseasca sa stabileasca prioritati in ceea ce priveste valorile umane ale tuturor prin intermediul unor reguli etice care nu au datoria doar sa slefuiasca imperfectiunile unor opinii sau prejudecati asumate, ci sa previna in acelasi timp, imprudentele sau inclinatiile imorale ale omului in general.

Tu si eu avem nevoie de Etica pentru ca suntem prin natura culturilor din care facem parte, atat de diferiti incat trebuie sa cream o platforma de intelegere reciproca in care fiecare om al acestei lumi sa se simta ingradit datorita credintelor si valorilor etice ce il definesc.

In final, eu cred ca Etica vrea sa ne aproprie unii de altii si sa ne invete ca oricat de diferiti ne simtim in compartie cu cei din jurul nostru, nu putem ignora faptul ca rezonam intr-o oarecare masura cu fiinta de langa noi. Nu suntem singuri si mai mult decat atat avem la baza o morala comuna care ne hraneste capacitatea de a empatiza in mod activ cu celalalti. Etica incearca sa ne ajute sa gasim acele raspunsuri de care avem nevoie, noi trebuie doar sa fim deschisi in a accepta solutii comune pentru neintelegerile ce se produc intre noi.

Negarea dreptului la demnitate

              Inegalitatea dintre oameni existã din pricina statutului social pe care unii oameni il au în dezavantajul celorlalţi. Numeroase forme de discriminare se folosesc împotriva ţãrilor sãrace, care nu mai simt cã este necesar sã lupte pentru acea valoare universalã a demnitãţii. Michel Beaud relevã prin cercetãrile sale, adevãrata faţã a realitãţii contemporane:

• 1,3 miliarde de persoane trãiesc în sãrãcie; din care 10 milioane de persoane se gãsesc sub pragul sãrãciei absolute;
•  aproape 800 de milioane de oameni nu mãnâncã pe saturate; 
•  mai mult de o treime din copiii din ţãrile în curs de dezvoltare suferã de malnutriţie şi de insuficienţã ponderalã.

Conceptul de “lumea a patra” defineşte acele ţãri care sunt subdezvoltate sau sectoarele de sãracie extremã din ţãrile cu un grad mai mare de dezvoltare. Progresul ţãrior bogate au condus în timp la regresul ţãrilor sãrace şi au favorizat apariţia inegalitãţilor şi discriminãrilor faţã de acestea. Diferenţa evidentã de statut dintre oamenii de astazi, o putem înţelege şi din citatul urmãtor:

“Cele mai bogate trei persoane din lume posedã o avere superioarã sumei produsurilor interne brute ale celor mai sãrace 48 de ţãri, sau un sfert din cel al tuturor ţãrilor lumii.”

Unul dintre cei mai importanţi analişti ai statutului fiinţei umane în societate, Jean -Jacques Rousseau afirma cã “ nimeni nu trebuie sã fie atât de bogat încât sã poatã cumpãra pe altul şi nimeni atât de sãrac încât sã fie silit sã se vândã”[1]. Dreptul la viaţã, în calitate de drept natural fundamental al fiinţei umane, implicã o existenţã civilizatã şi un trai decent pentru fiecare om. Un fenomen social actual care degradeazã demnitatea umanã este sãrãcia, care prin efectele sale pune în pericol viaţa oamenilor.

În ceea ce priveşte dreptul la demnitate în secolul nostru, Kovacs – Eichner face urmãtoarele consideraţii : ,, asistãm la negarea dreptului la demnitate a unor populaţii întregi; când nu odatã duşmãnia faţã de cei « diferiţi » s-a înbinat cu cointeresarea unor colectivitãţi în jaf, omor şi chiar exterminare în masã, manifestãri cu atât mai periculoase cu cât ele cautã sã se hrãneascã din conflicte mai vechi sau din prejudecãţi formate în cursul veacurilor’’[2].

Globalizarea poate fi un rãspuns la problemele actuale existente pe plan mondial, doar dacã procesul în sine nu va influenţa instaurarea unui “colonialism modern”[3] care sã domine peste comunitãţile naţionale şi sã le nege opţiunile şi nevoile, dacã beneficiile schimbãrii nu vor fi asumate de companiile transnaţionale şi nu în ultimul rând, dacã bunurile rezultate în urma procesului globalizãrii vor fi împãrţite în mod echitabil. 

Într-o manierã filosoficã, Pascal explicã importanţã nevoii de a ne fi recunoscutã umanitatea, factor important în menţinerea demnitãţii omului:

,, Avem o idee atât de înaltã despre sufletul omului, cã nu putem îndura sã fim dispreţuiţi şi sã nu primim preţuirea unui suflet; şi toatã fericirea oamenilor stã în aceastã stimã. […] orice avantaj ar avea [omul] pe pãmânt, dacã nu e plasat avantajos şi în raţiunea omului, nu e mulţumit. Este locul cel mai frumos din lume, nimic nu îi poate schimba aceastã dorinţã, şi e calitatea care se şterge cel mai greu din inima omului.’’

Prin urmare, putem fi o parte componentã în procesul schimbãrii care sã ne ajute sã eliminãm fenomenul sãrãciei din lumea noastrã, doar dacã vom milita pentru distribuirea bogãţiei într-un mod echitabil la nivel mondial, dacã munca desfãşuratã de fiecare om va deveni singura metodã de asigurare a bunãstãrii şi nu în ultimul rând, dacã fiinţa umanã în sine va fi respectatã cu adevãrat în toatã lumea. Ajutorul şi sprijinul reciproc între culturi nu reprezintã o idee utopicã dacã se va încuraja încrederea şi se va renunţa la egoismul şi individualismul popoarelor. 

---

[1] Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura Ştiinţificã, Bucureşti, 1957, p. 157.

[2] Gheorghe Kovacs – Eichner, Demnitate şi democraţie. Eseuri, Bucureşti, 1997, p. 18.

[3] Globalizarea poate conduce la pierderea umanitãţii din oameni, fiind o sursã de profit avantajos pentru ţãrile bogate care se folosesc de situaţia precarã în care se gãsesc populaţiile care nu deţin minimul necesar pentru a trãi o viaţã decentã.

The African Dream

De cativa ani mi-am facut curaj sa visez cu adevarat sa ajung in Africa si sa vad leii din salbaticie. Chiar imi doresc sa am sansa sa ma conving cu adevarat ca acestei fiinte imi voi dedica existenta intr-o viata urmatoare.

Nu stiu cum s-ar numi pentru mine aceasta profesie (pasiunea pentru lei), poate cercetator, poate zoolog, poate voluntar, dar nu mi se pare un aspect important de tratat atunci cand simti ca e fascinant sa traiesti in savana si sa incerci sa intelegi un animal atat de salbatic cum este un leu.
 

Respect acest pradator pentru ca este agil cand vaneaza, este loial cand conduce si este mandru cand sfideaza prin maretia lui.

Imi doresc sa invat in continuare mai mult despre aceasta fiinta deoarce vreau sa inteleg cum ii dicteaza instinctul sau sa traiasca...

Unde vreau sa ajung cu povestea mea despre The African Dream? Uite aici:

"Am nevoie sa-i ofer un boost de energie instinctului meu care sa ma ajute sa ma intorc la visele mele si sa ma apuc de o treaba serioasa. 
Vreau sa-mi redescopar motivatia si entuziasmul care m-au condus de fiecare data pe mine, spre ceva GENIAL. Vreau sa stiu ca efortul depus de mine contribuie la ceva important... in lumea asta.

In vara lui 2012 o sa-mi implinesc cei 25 de ani (sfertul de secol :D) si nu am nici cel mai elementar chef sa ma potolesc. 
Vreau sa reincep sa-mi traiesc pasiunile...mi-e dor de mine...asa cum ma simt eu cel mai bine: entuziasta, motivata si langa cei mai faini oameni.
Duc dorul unei aventuri, unei tari straine si al unei noi culturi..." - o prima rezolutie pentru Noul An 2012 scrisa si asumata de Lavinia Ioana Udrea

GÂNDUL CARE NE MIŞCĂ. EXPERIMENT VIDEO într-o lume mult prea grăbită.

Acum mai bine de o luna am fost rugata de o doamna de de Ziarul Gandul[1] sa particip in cadrul unui experiment video realizat de echipa ei cu ocazia Zilei de 1 Decembrie. Mi s-a spus sa scriu pe un poster mare si alb, un gand... si mi-am luat libertatea sa transform intr-un mesaj, gandul care ma preocupa destul de tare la acel moment:

M-am straduit sa scriu frumos si am zambit frumos la poza :D

Pentru mine, "Daruieste un zambet unui nou inceput!"  inseamna  sa incurajezi pe cei care pornesc pe un nou drum, pe cei care au nevoie sa se reinventeze.

Pentru ca oricat de curajos spui sau crezi ca esti, nu poti sa fugi de acea frica... de necunoscut, de oportunitatile ce vor veni si de tine.

Ceea ce ma duce cu gandul la Courage the Cowardly Dog (in imag. din dreapta), un caine roz, care, în ciuda numelui său, tot nu isi poate stapani frica fata de realitatile lumii lui desenate "întrucât el, Muriel și Eustache sunt constant atacați de (sau dau de) diferiți monstrii, extraterestrii, ticăloși, blesteme, experimente, dezastre naturale și alte forme de pericol pe care Curaj trebuie să le înfrunte."[2]

Ca sa revenim la gandurile noastre, rezultatul acestui experiment video il regasiti mai jos. Este un video in care ma bucur ca am aparut si eu, printre toate acele mesaj de dragoste.

                                        

Va marturisesc ca ma bucura sa privesc oameni care zambesc si ca video-ul asta ma emotioneaza. Poate ca ne e teama in general, sa ne exprimam exact asa cum simtim, dar se pare ca ne dam foarte usor de gol ca inca mai iubim, inca mai credem, inca mai speram si inca mai visam...

Suntem asa frumosi cand ne bucuram...

P.S. Tot in acest experiment a aparut si logodnicul meu, Tavi cu mesajul "Accepta exceptiile". Dar el vrea sa ne spuna o alta poveste, despre care voi vorbi mai tarziu.

_________________________
[1] Ziarul Gandul Website - Gandul care ne misca. Experiment video
[2] Wikipedia Website - Courage the Cowardly Dog

Despre Consilierea filosofica sau consilierea prin FILOSOFIE

O discuţie despre consilierea filosofică este lucrarea mea de disertatie in care am incercat sa descopar tainele consilierii filosofice ca activitate dialogică, care pune în valoare atitudini de reflecţie şi cunoştinţe filosofice încercând să aplice în viaţă unele soluţii generice, strategii, criterii sau abordări configurate în câmpul filosofiei academice.

Filosofia este motivul central al studiului in discutie în calitate de disciplină, care funcţionează ca un instrument de dezvoltare personală pentru asigurarea stării de bine şi a împlinirii de sine ale iubitorului de înţelepciune.

Astfel, mi-am propus să construiesc o prezentare generală a practicilor filosofice implicate în procesul de consiliere, cu scopul de a face înţelese cele mai puternice fire ale ţesăturii complexe care este consilierea filosofică.

Este, în mod comun, acceptat că Socrate este dialecticianul originar (şi prin urmare,  figura tutelară pentru consilierea filosofică), fiindcă în arta sa de a întreba şi a răspunde se află bazele spiritului critic al filosofiei antice. Dar spre deosebire de antichitate, practicienii în domeniu au extins utilizarea filosofiei cu scopul de a oferi soluţii cât mai eficiente în faţa problemelor cotidiene şi cu toate acestea încă se află într-o permanentă dezvoltare şi reinventare de sine din cauză că este proiectată să aibă un impact pozitiv asupra fiinţei umane.

În cazul de faţa, miza întregii lucrări s-a axat pe evidenţierea faptului că filosofia poate avea şi un caracter absolut utilitar, practic printr-un plan concret de acţiune ce urmează a fi implementat în cadrul unei şedinţe de consiliere; altfel spus, disciplina filosofică poate naşte un produs finit, necesar, dorit, planificat şi în cele din urmă obţinut prin implementarea teoriilor sale.

De aceea, pe parcursul demersului meu filosofic mi-am orientat studiul spre a demonstra legătura directă ce se poate stabili între filosofie şi persoana obişnuită care îşi desfăşoara activitatea în comunitate. Şi nu în ultimul rând, am dorit să subliniez contribuţia semnificativă printr-un “veritabil dialog cooperativ”[1] pe care filosofia aplicată este capabilă să o aducă, în favoarea evoluţiei societăţii în care trăim.

În încheiere, prin efortul de înţelegere a conceptului de consiliere filosofică am argumentat ca această specializare practică a filosofiei, încearcă să-l înveţe pe consiliat să gândească altfel şi prin urmare, ia forma unei pedagogii filosofice, ce propune vindecarea sufletului persoanei consiliate printr-o “căutare personalizată a înţelepciunii de viaţă” [2].

---

[1] Cristian Iftode, Filosofia ca mod de viaţă. Sursele autenticităţii., Editura Paralela 45, Piteşti, 2010, p. 24.

[2] Valentin Mureşan, “Polemici. Filosofia ca mod de viaţă sau despre relaţia filosofie - biografie”, în Revista de Filosofie Analitică, vol. IV, nr. 2 (pp. 87 - 114), Iulie – Decembrie 2010, p. 109.

Despre mentorat in contextul Serviciului European de Voluntariat

    Am sustinut cursul de mentorat in context SEV - Sibiu impreuna cu Mihaela si Marius in data de 27 noiembrie 2010. Participantii nostrii au facut parte din medii deosebit de diverse: membrii in ONG-uri studentesti, membrii in ONG-uri cu specific militar, asistenti sociali, activisti in dezvoltarea economica si sociala si voluntari care lupta pentru imbunatatirea calitatii vietii copiilor, precum si crearea unor modele de buna practica in randul comunitatii. 

 

Cu toate acestea, ne-am bucurat ca am ajuns la o cooperare colectiva spre sfarsitul cursului, dupa ce participantii au inceput sa se cunoasca mai bine si sa interactioneze eficient. Grupul de la Sibiu a fost activ si implicat, dornic sa descopere cat mai multe informatii despre mentorat si sa inteleaga cum ar putea sa fie parte componenta din procesul initiat de Asociatia ACT.

   Metodologia cursului a fost foarte bine construita de Asociatia ACT, am inteles-o si mi-a facut placere sa lucrez conform ei. Si de aceasta data, cursul nostru a incercat sa-i introduca pe participanti in culisele postului de televiziune Mentorat TV. Am putut observa ca atitudinea cursantilor a fost mult mai degajata dupa ce i-am surprins cu acesta introducere in scena a conceptului de mentorat, si la sfarsit am primit feedback-uri pozitive legate de utilizarea acestei metode in training.

La sfarsitul cursului am primit din partea participantilor o evaluare favorabila si multi din acestia si-au exprimat interesul de a construi pe viitor relatii de mentorat in context SEV.

   In calitate de trainer de o zi, am invatat ca ai nevoie de mai mult timp pentru a lucra cu ideile si participantii tai. Pe de alta parte, iti pot ajunge doar cateva ore ca sa reusesti sa trezesti acel entuziasm activ in oameni. Si nu in ultimul rand, am inteles ca unul dintre cele mai importante lucruri este sa nu fim niciodata singuri, noi cu ideile noastre; sa avem curajul sa ne exprimam si sa povestim despre initiativele la care visam, deoarece nu se stie niciodata cand cineva va dori sa ni se alature in demersul/drumul nostru.

Consider ca pregatirea de care am beneficiat in urma intregului proces de formare in cadrul ACT, care s-a finalizat cu sustinerea propriei noastre sesiuni de formare a fost una dintre cele mai profesioniste pregatiri pe care am avut placerea sa obtin. Apreciez din suflet munca si devotamentul celor care au implementat acest proiect si mi-as dori ca la randul meu sa am posibilitatea sa duc si eu mai departe, conceputul si activitatile unei relatii de mentorat in context SEV si nu numai.

    Acest curs a fost si pentru mine o experinta de invatare, consider ca am mai adaugat inca ceva la profilul meu de trainer in devenire.

La sfarsitul cursului de mentorat de la Sibiu, eu am plecat cu un zambet...

My Ideal Self vs My Real Self

As vrea sa descopar parerea voastra legata de "My Ideal Self":

Cum reusim sa ne creem aceasta idee perfecta despre noi? De ce simtim nevoia sa facem asta?

     Care sunt factorii care ne influenteaza sa cautam acest tip de perfectiune? De ce ne pacalim cu atat de multa usurinta ca acest Ideal Self ne defineste? Si de ce simtim tot timpul sa ne aliniem/comparam cu aceasta idee perfectionista de cum ar trebui sa fim?

      Si nu in ultimul rand, de ce cand realizam ca suntem totusi cine suntem (Real Self), ne este greu sa ne asumam punctele slabe si cumva avem nevoie de alte persoane sa ne ajute sa le acceptam?