La Desembocadura

My favourite memory of 2012 is seeing the most beautiful black sanded beach called La Desembocadura del Río Bio Bio, Chile. 

It is a special memory because I still have that lively picture in my mind. When I arrived there, the sea was so agitated and a strong wind was making the beach seem like the most dangerous place to be in that moment. The sea was wild but in the same time so beautiful, a miracle of nature indeed.

www.descubrebiobio.cl

I didn't go swimming that day because I was sure that the sea would have caught me in its waves and would have never let me go... I have just stood there and watched it till the sun set in the sea.

That day I realised that I was at the end of the world, 13 800 km far from home and I was sure that my life was about to change…

O discutie despre consilierea filosofică

“Să ai curajul de a schimba lucrurile care trebuie schimbate,

puterea de a accepta lucrurile care nu pot fi schimbate

şi înţelepciunea de a face distincţie între cele două.”

Adagiu oriental

           

Practicienii definesc în sens general consilierea ca o relaţie în care se are în vedere atingerea, pe parcursul unui numar finit de şedinţe de lucru, unor obiective relevante pentru situaţia dificilă în care se află consiliatul. Într-un cabinet de consiliere filosofică, practicianul foloseşte metode din “managementul filosofic” (sau managementul îmbunătăţirii calităţii vieţii) pentru rezolvarea problemelor cotidiene (legate de relaţii interpersonale, dileme etice, întrebări cu privire la sensul vieţii, limitele cunoaşterii, viaţă versus moarte etc.) ale oricărei persoane aflate în dificultate. Prin urmare, în sens particular, consilierea filosofică este:

“(...) procesul prin care o persoană, numită consilier, parcurgând procedura de investigare, conceptualizare, soluţionare şi implementare, oferă uneia sau mai multor persoane pachete de soluţii pentru probleme specifice împreună cu asistenţa tehnică necesară implementării acestora şi trainingul de specialitate pentru asigurarea viabilităţii, perenităţii şi derulării în continuare a proiectului de către consiliaţi prin forţe proprii.”[1]

Având multe puncte comune cu terapia rogersiană, consilierea filosofică a fost practicată pentru prima dată în anul 1981 la Köln, de filosoful german Gerd Achenbach, în propriul său cabinet de practică filosofică. Între timp, disciplina a mai fost numită filosofie aplicată, iar caracterul inovativ al acesteia era testarea în practică a ideilor şi teoriilor filosofice spre a demonstra factorul curativ al filosofiei în rezolvarea problemelor consiliatului. Mai specific, consilierea filosofică susţinea vindecare sufletului persoanei consiliate prin recunoaşterea premiselor „filosofice“ după care aceasta îşi ghidează viaţa; premise care conduc la adoptarea unui comportament responsabil potrivit cu sistemul de credinţe şi valori personale.

Una dintre cele mai frecvente întrebări metafizice dintr-un cabinet de consiliere filosofică este următoarea: 

                                                           “Care este sensul vieţii?”

 Practicienii în domeniu susţin că răspunsul satisfăcător la această întrebare complexă nu poate fi oferit de un terapeut care şi-a însuşit doar competenţele medicale necesare profesiei sale, ci se va apela la un consilier filosofic care este capabil să acceseze o “paletă” de teorii filosofice furnizate de deschiderea permanenetă a consilierului în fata cunoaşterii.

Prin urmare, în afară de competenţele de ordin medical pe care şi le însuşeşte un terapeut, Carl Rogers încuraja practicienii să îşi lărgească orizontul profesiei prin deschiderea spre cunoaştere, empatie şi altruism, atitudini care conferă terapiei un caracter filosofic, bazat pe valori ce se pot integra cu succes în relaţia de consiliere.

Acest tip de consiliere implică interpretările şi intuiţiile filosofilor teoreticieni şi urmăreşte să sprijine persoanele consiliate prin asigurarea unei clarităţi în gândire, pentru eficientizarea modului de abordare a problemelor de zi cu zi. Teoriile filosofice sunt utilizate de consilieri într-o manieră practică în “facilitarea luării deciziilor de către clienţii confruntaţi cu dileme etice sau ale riscului decisional. În acest sens, filosoful practician Ran Lahav este de părere că filosofia aplicată în consiliere ajută la formarea unei “imagini interpretative asupra lumii”[2], adică îi permite consiliatului să-şi educe capacitatea de a judeca realitatea sa personală, într-un mod eficient şi constructiv.

Consilierea filosofică vizează accentuarea valorilor personale ale individului, care alcătuiesc baza comportamentului acestuia, îi influenţează alegerile şi îi asigură echilibrul personal. Consilierul filosofic ajută persoana consiliată să se deschidă în faţa caracterului complex al existenţei umane şi îi propune acesteia să-şi exploreze noile dimensiuni personale descoperite în momentul contactului cu filosofia. Acest tip de consiliere urmăreşte identificarea cauzelor producătoare de tensiuni interioare negative şi îndepărtarea acestora în vederea unuei dezvoltări personale armonioase.

---

[1] Aurelian Burcu, Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane. Abilităţile consilierului., Cluj-Napoca, Editura Mega, 2004, p. 33.

[2] Ran Lahav, Maria Tillmans, Essays on Philosophical Counseling, University Press of America, Lanham, 1995.

Demnitatea, o oportunitate politică

Capacitãţile fizice şi intelectuale ale fiinţei umane au favorizat dezvoltarea socialã: de la crearea primelor forţe de producţie pânã la diviziunea muncii sociale. Datoritã evoluţiei societãţii a luat naştere şi nevoia omului de a acumula o cât mai mare cantitate de bunuri. Prin urmare, în ”interesul repartizãrii unilateral favorabile a bunurilor sociale, tendinţa politicã va fi aceea a dominaţiei peste ceilalţi”[1]. Credinţa generalã asumatã de multe civilizaţii din decursul istoriei, va fi ca demnitatea umanã sã devinã un bun exclusiv elitelor, iar majoritatea oamenilor dintr-o societate, trebuie sã se afle la dispoziţia acestei minoritãţi cu drepturi depline, care sã obţinã toate avantajele muncii celorlalţi oameni. Aşadar, se va considera de la sine înţeles cã nu toţi oamenii au dreptul la demnitate şi prin urmare, vor fi folosiţi drept un mijloc în dezvoltarea societãţii.

În sclavagism, fiinţa umanã nu avea dreptul la demnitate, deoarece divinitãţii îi era oferitã aceastã valoarea supremã. Mentalitatea vremii considera omul doar un alt animal, care avea caracteristicile unei unelte farã judecatã moralã (sclavii). Femeile şi copiii erau consideraţi infra-oameni şi aveau nevoie sã fie guvernaţi de elita cetãţenilor alcãtuitã din bãrbaţi cu drepturi depline. Voința subiectului nu avea în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o dobândea din rațiuni externe.

În feudalism, şerbii erau priviţi ca instrumente ale aristocraţiei, femeile reprezentau simple mijloace de procreere, iar credincioşii deveniserã un mijloc al clericilor pentru a-şi satisface interesele. Clericii erau singurii demni sã stabileascã regulile morale ale societãţii şi sã-i “vegheze” pe ceilalţi care nu aveau capacitatea de a judeca moral.

În iluminism, Immanuel Kant a introdus teza conform cãreia “omul e valoare supremã pentru om” şi astfel, sunt evidenţiate caracterul moral al fiinţei umane, egalitatea sa în raport cu divinitatea, iar rangul social nu mai este definitoriu pentru capacitatea sa de autoguvernare moralã. 

http://www.fanpop.com

Cu toate acestea în secolul XX, nazismul german va nega demnitatea tuturor oamenilor ce nu aparţin rasei nordice superioare; acest comportament fiind un exemplu real de exclusivism naţional. Naziştii foloseau metode “speciale” de torturã care se numeau “tehnici de înjosire” cu scopul sã distrugã în indivizi respectul de sine, şi urmãreau sã-i transforme sistematic “într-un gunoi, care sã se perceapã el însuşi ca atare, aducându-i în cele din urmã la disperare, nu numai intelectual, ci şi vital”[2].

În secolul nostru, fiinţa umanã autonomã are capacitatea sã-şi autodetermine comportamentul moral şi astfel îşi câştigã dreptul de a fi consideratã un scop în sine. Mai mult, omul responsabil pentru faptele sale primeşte calitatea de fiinţã indivizibilã cu aceleaşi tipuri de drepturi, dupã cum scrie în Declaraţia drepturilor omului de la 1948. În acest sens, Paul Ladrière afirmã cã în lipsa manifestãrii corectitudinii individului, demnitatea şi respectul pentru orice individ se transformã într-o ideologie favoritistã. Iar principalul dezavantaj al acestui tip de ideologie este cã valoarea supremã a demnitãţii şi-o pot însuşi doar anumite persoane “alese”. În acest fel, caracterul existenţial al fiinţei umane este ignorat, iar individul este “redus la dimensiunea sa biologicã, psihologicã, economico-politicã”[3] . 

Demnitatea umanã poate fi atinsã cu uşurinţã prin diferite acţiuni subtile cum ar fi calomnia, defãimarea sau distugerea reputaţiei, dar pe de altã parte existã forme mai grave de încãlcare a demnitãţii individului prin forme accentuate de intoleranţã şi discriminare: rasism, sexism, fanatism, marginalizarea persoanelor cu handicap etc.

Demnitatea umanã presupune cã libertatea oricãrui individ este inalienabilã, prin urmare, acesta este consideratã în sine, o valoare absolutã. Un document oficial menit sã garanteze respectarea demnitãţii umane într-o societate poate fi ignorat cu uşurinţã în anumite condiţii, cu toate acestea valoarea fiinţei umane rãmâne o caracteristicã permanentã, care se regãseşte în majoritatea culturilor noastre şi reprezintã o realitate importantã a fiecãrei vieţi particulare.

---

[1] Gheorghe Kovacs – Eichner, Demnitate şi democraţie. Eseuri, Bucureşti, 1997.

[2] Thomas De Koninck, Noua ignoranţă şi problema culturii, Trad. Mihaela şi Ion Zgărdău, Ed. Amarcord, Timişoara, 2001.

[3] Thomas De Koninck, Noua ignoranţă şi problema culturii, Trad. Mihaela şi Ion Zgărdău, Ed. Amarcord, Timişoara, 2001.

Demnitatea umanã in spatiul nostru mioritic

În România, Constituţia a urmãrit sã creeze o reformă a mentalitãţilor în domeniul drepturilor şi libertăţilor omului şi susţine prin art. 1 alin. (3) că „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”.[1]

Membrii Adunãrii Constituante din anii 1990-1991 au avut în vedere elaborarea unui sistem normativ bine centrat pe protecţia drepturilor omului şi a egalitãţii acestora în cadrul societãţii, promovând în acest fel libertatea de autoguvernare şi libertatea de exprimare a tuturor indivizilor.

Dispoziţiile constituţionale se aplicã şi sunt garantate prin dispoziţii penale. Încãlcarea demnităţii umane a făcut obiectul unor reglementări specifice cuprinse în Codul penal. În general, prin infracţiunile de calomnie (prin insultã) se produc cele mai grave atingeri ale demnităţii umane, iar reglementarea infracţiunii este prevăzute în art. 205 “Insulta”şi art. 206 “Calomnia”[2].

Codul penal al României defineşte insulta ca o adresare prin cuvinte, gesturi sau alte mijloace, care conduce la pierderea onoarei/ reputaţiei unei persoane. Mai mult, prin expunerea la batjocurã sau evidenţierea în public a unui defect, boalã sau infirmitate, persoana vãtãmatã poate depune o plângere sub titlul “Insultã” care presupune o pedeapsa cu închisoarea de la o lună la trei luni sau amenda.

Pe de altã parte, calomnia este “afirmarea ori imputarea în public a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public”.

Un alt exemplu de reglementare constituţionalã cu scopul protejãrii omului şi demnităţii umane este art. 26 alin.(4) din Constituţia României de la 1923, care prevedea:

 „Delictele de presă se judecă de juraţi, afară de cazurile aici statornicite, care se vor judeca de tribunale ordinare, potrivit dreptului comun” (sunt enumerate), iar la lit. c) figurează ‹‹Calomniile, injuriile, difamaţiile aduse particularilor sau funcţionarilor publici, oricine, ar fi, atinşi în viaţa lor particulară sau în cinstea lor personalã››”.

Ceea ce reiese din aceastã prevedere constituţionalã este posibila lezare a demnităţii omului prin dreptul la libera exprimare (presă, cuvânt), în acest sens, statul va încerca “realizarea unui echilibru între exprimare şi protecţia demnităţii”[3].

Prin urmare, în ceea ce priveşte conceptul de demnitate ca obligaţie legalã, vom considera concludent punctul de vedere al autorului Thomas De Koninck, care considera cã numãrul mare al legilor care stau la baza societãţilor noastre este un rezultat al pierderii ,,simţului valorilor; sancţiunile juridice au rolul de a aduce în conştiinţa individului datoriile umane elementare faţã de comunitatea în care trãieşte.

---

[1] Website Camera deputaţilor; Constituţia României: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0a1

[2] Codul Penal al României - http://www.anp-just.ro/interna/Codul%20Penal.pdf

[3] Ioan Muraru, Marian Nasty Vlădoiu, Seminarul ştiinţific „Garanţii ale valorilor constituţionale”. Protecţia demnitãţii omului ca valoare constituţionalã, Centrul de Drept Constituţional şi Instituţii Politice în colaborare cu Instituţia Avocatul Poporului, Bucureşti, 23 februarie 2007, p.3.

La multi ani, LAV!!!

Era 10 august, 12:00 noaptea pe aeroportul din Luton, Londra si eu asteptam un avion intarziat care sa ma duca acasa. Era ziua mea si eram singura... si implineam 25 de ani. Am avut grija sa-mi daruiesc dinainte un cadou frumos de ziua mea si sa-l vizitez pe Tavi pentru 8 zile, dar nu-mi calculasem prea bine data de plecare.

Hmmm... peisajul nu era foarte promitator... Dar cine spune ca nu poti sa te sarbatoresti de una singura intr-un aeroport??? Asa ca, mi-am permis o sticluta de vin rose de la duty free (cel mai smecher vin EVER!!!) mi l-am turnat intr-un pahar cu picior inalt si m-am pus pe scris... 25 de motive pentru care sa ma bucur de ZIua mea de nastere ORIUNDE m-as afla!!!

La multi ani MIE pentru ca...

1. stiu sa zambesc, sa rad si sa fiu optimista.
2. cred in visele mele orice ar fi, orice as auzi si orice as sti.
3. sunt frumoasa si ma pastrez.
4. vreau sa simt si sa traiesc senzatii noi, zi de zi.
5. sunt curajoasa si curioasa.
6. stiu sa iubesc.
7. perseverez sa-mi iasa lucrurile asa cum vreau eu.
8. stiu sa am grija de trupul si sufletul meu.
9. doresc sa ma perfectionez.
10. studiez etica si filosofie.
11. imi place sa ajut oamenii din jurul meu.
12. imi pasa de lucruri si idei marete; cum ar fi natura, profesionalismul...
13. sunt puternica si stiu sa fac fata obstacolelor din calea mea.
14. am inclinatii artistice.
15. sunt sofisticata, complexa.
16. sunt colorata si plina de viata.
17. stiu sa ma bucur de oameni, lucruri si situatii.
18. sunt ingenioasa si creativa - prin urmare, pot sa gasesc moduri in care sa-mi serbez ziua de nastere si intr-un aeroport.
19. invat din greselile mele si ma intereseaza sa ascult parerile celorlalti.
20. nu uit de unde am plecat.
21. motivez si sustin oamenii din jurul meu.
22. 10 e numarul meu norocos si este definit prin excelenta.
23. ma bucur de varsta mea si nu am regrete.
24. vad in mine o persoana cu adevarat speciala.
25. MA IUBESC ATAT DE MULT!!!



http://thepleasuremonger.wordpress.com



How to enjoy your own party?

Te gandesti in fiecare zi ca ar fi bine sa fii mai organizat/a, ca ai castiga mai mult timp liber daca nu ti-ai mai hrani dependenta de seriale, ca ti-ar placea sa te adaptezi cat mai repede schimbarilor pe care esti nevoit sa le traiesti, ca ai vrea sa asimilezi mai multa informatie in asa fel incat sa nu te mai simti depasit/a de ce se intampla s.a.m.d. Dar iti lipseste ceva: nu ai bani, nu ai chef, nu ai timp, nu ai sprijin... cu alte cuvinte, nu ai motivatia necesara sa transformi acel punct slab care te enerveaza intr-o insusire personala imbunatatita.

Personalitatea domestica si dezvoltarea personala

Imi place sa cred ca avem in principiu doua “personalitati” care ne influenteaza satisfacerea nevoilor si dorintelor noastre. Fiecare dintre noi suntem definti de o personalitate domestica si una salbatica: personalitatea domestica este preocupata permanent de intretinerea nevoilor si stabilirea confortului de zi cu zi, pe cand personalitatea noastra salbatica poate fi controlata cu greu, este imprevizibila si de cele mai multe ori decidem sa o abandonam. Daca ne intereseaza sa descoperim tainele echilibrului personal si  sa ajungem fim impacati cu noi insine, cu ceea ce suntem, trebuie sa ne prelucram personalitatile astfel incat sa reusim sa fim domestici si salbatici in acelasi timp. Prin urmare, iti propun o metoda ingenioasa prin care sa “pacalesti” personalitatea ta domestica sa iasa din zona de confort. Deoarece curajul este o virtute care tine de firea noastra salbatica si chiar daca unii spun ca ori te nasti cu ea ori nu, eu cred ca orice calitate poate fi cultivata in oameni... dar asta este alta poveste.

hands-party-sparkle-Favim.com

OJO!!! Trebuie doar sa fii deschis sa privesti schimbarea dintr-o perspectiva noua, una pozitiva.

Mi se intampla adesea sa imi propun sa realizez ceva important pentru dezvoltarea mea personala. Si ajung  sa fac eforturi destul de mari cu mine, sa ma conving, sa ma simt in siguranta sa fac primul pas, sa ma adaptez, sa-mi bat capu cu obstacole care intervin in drumul meu etc. Si la sfarsit dupa imi indeplinesc obiectivul, sa uit sa ma bucur de ceea ce am realizat. Pur si simplu trec la urmatorul pas, fara sa ma felicit ca am reusit sa ajung unde mi-am propus, fara sa fiu recunoscatoare pentru ce am obtinut si fara sa ma felicit eu pe mine pentru succesul si perseverenta de care am dat dovada. Sunt sigura ca si tie ti s-a intamplat asta cel putin o data!

Mie mi se pare urat sa ma comport asa cu mine, prin urmare imi propun sa planific o petrece de sarbatorire a urmatorului meu scop: “Sa invat sa ma bucur de ceea ce relalizez”.

Theme Party -  “Sa invat sa ma bucur de ceea ce relalizez”.

Metoda pe care o propun: “How to enjoy my own party?” – o sa o adaptez la situatia mea pentru a-ti exemplifica in mod direct cum poate fi folosita. Te rog sa te simti liber/a sa o adaptezi tu in functie de nevoia ta de schimbare si dezvoltare personala.

1.         Shopping list (sau de ce am nevoie sa organizez petrecerea :D) 

• Analizarea situatiei initale - finale (pentru a constientiza de unde incepe obiectivul meu si cand ia sfarsit);
• Indicatori masurabili ai obiectivului de atins (care sa ma ajute sa-mi calculez succesul in procente);
• Setare de milestones (care sa-mi semnalizeze etapele pe care le-am parcurs);
• Un gram de Perseverenta, un strop de rabdare si un factor motivator de cursa lunga.

2.       Menu (sau ce imi propun sa fac cu ingredientele de mai sus)

• Evaluarea initiala a situatiei in care ma aflu. Vizualizarea modului in care se va desfasura obiectivul de atins. Debriefing al procesului de realizare a obiectivului indeplinit. + un pahar de Vin de Porto.
• Calcularea succesului in procente si revizuirea fiecarui milestone pe care l-am parcurs + o portie de inghetata Häagen-Dazs (cu aroma de capsuni si cheesecake).
• Cate o bomboana Rafaello pentru fiecare moment in care am demonstrat calm si dedicare pentru indeplinirea obiectivului de atins.

3.       Who to invite (sau cu cine sa te bucuri de reusita ta) – min 3 pers.

• O persoana care te sustine orice ar fi, in calitate de laudator al petrecerii – Tavi;
• O persoana care intotdeauna gaseste ceva de imbunatit la tine, asta ca sa fii sigur/a ca nu ti-o iei in cap – Mama;
• O persoana obiectiva, in bratele careia sa te refugiezi pentru analizarea in detaliu a celor intamplate – Alexandra;

Si lista poate sa continue...

What to DO at the party:

• Invata sa te pui in evidenta, sa-ti scoti calitatile la inaintare si sa gasesti acele oportunitati ideale in care sa devii sufletul petrecerii tale.
• Lasa-ti invitatii sa li se faca dor de tine. Incearca sa fii acolo cand au nevoie de tine, dar in acelasi timp rezerva-ti timp pentru tine si iesi la o tigara.
• Be Unreasonably Optimistic! Bucura-te de ceea ce ti se intampla, fii recunoscator/are ca lucrurile s-au intamplat altfel decat vroiai tu sa se intample.

What NOT to DO at the party:

• Nu fi prima persoana care pleaca de la petrecerea ta. Chiar nu este necesar sa fii cel mai aspru critic al tau, se gasesc altii sa-si asume rolul asta in ceea ce te priveste.
• Nu incerca sa pari altfel decat esti cu adevarat. In final, tot o sa se prinda toata lumea ca ai obosit de la atata dansat. Keep it nice, keep it simple!
• Ai grija de mediul tau inconjurator. Daca iti organizezi petrecerea in aer liber, fii responsabil si nu lasa nimic in urma ta.

Concluzie => Enjoy your own party!!!

Metoda mai sus prezentata a fost inspirata din bestsellerul “The survival guide” de Trinny Woddall & Susannah Constantine si scopul ei, asa cum am gandit-o eu, este sa dea un pic de aroma unui proces de schimbare, sa-l coloreze si sa-l faca mai interesant de aplicat. Sunt curiasa sa aflu cum ti se pare aceasta metoda. 

Ai organiza o petrecere in cinstea ta ca sa te bucuri cu ADEVARAT de un obiectiv atins?