O discuţie despre consilierea filosofică este lucrarea mea de disertatie in care am incercat sa descopar tainele consilierii filosofice ca activitate dialogică, care pune în valoare atitudini de reflecţie şi cunoştinţe filosofice încercând să aplice în viaţă unele soluţii generice, strategii, criterii sau abordări configurate în câmpul filosofiei academice.
Filosofia este motivul central al studiului in discutie în calitate de disciplină, care funcţionează ca un instrument de dezvoltare personală pentru asigurarea stării de bine şi a împlinirii de sine ale iubitorului de înţelepciune.
Astfel, mi-am propus să construiesc o prezentare generală a practicilor filosofice implicate în procesul de consiliere, cu scopul de a face înţelese cele mai puternice fire ale ţesăturii complexe care este consilierea filosofică.
Este, în mod comun, acceptat că Socrate este dialecticianul originar (şi prin urmare, figura tutelară pentru consilierea filosofică), fiindcă în arta sa de a întreba şi a răspunde se află bazele spiritului critic al filosofiei antice. Dar spre deosebire de antichitate, practicienii în domeniu au extins utilizarea filosofiei cu scopul de a oferi soluţii cât mai eficiente în faţa problemelor cotidiene şi cu toate acestea încă se află într-o permanentă dezvoltare şi reinventare de sine din cauză că este proiectată să aibă un impact pozitiv asupra fiinţei umane.
În cazul de faţa, miza întregii lucrări s-a axat pe evidenţierea faptului că filosofia poate avea şi un caracter absolut utilitar, practic printr-un plan concret de acţiune ce urmează a fi implementat în cadrul unei şedinţe de consiliere; altfel spus, disciplina filosofică poate naşte un produs finit, necesar, dorit, planificat şi în cele din urmă obţinut prin implementarea teoriilor sale.
De aceea, pe parcursul demersului meu filosofic mi-am orientat studiul spre a demonstra legătura directă ce se poate stabili între filosofie şi persoana obişnuită care îşi desfăşoara activitatea în comunitate. Şi nu în ultimul rând, am dorit să subliniez contribuţia semnificativă printr-un “veritabil dialog cooperativ”[1] pe care filosofia aplicată este capabilă să o aducă, în favoarea evoluţiei societăţii în care trăim.
În încheiere, prin efortul de înţelegere a conceptului de consiliere filosofică am argumentat ca această specializare practică a filosofiei, încearcă să-l înveţe pe consiliat să gândească altfel şi prin urmare, ia forma unei pedagogii filosofice, ce propune vindecarea sufletului persoanei consiliate printr-o “căutare personalizată a înţelepciunii de viaţă” [2].
[1] Cristian Iftode, Filosofia ca mod de viaţă. Sursele autenticităţii., Editura Paralela 45, Piteşti, 2010, p. 24.
[2] Valentin Mureşan, “Polemici. Filosofia ca mod de viaţă sau despre relaţia filosofie - biografie”, în Revista de Filosofie Analitică, vol. IV, nr. 2 (pp. 87 - 114), Iulie – Decembrie 2010, p. 109.
Sunt intru totul de acord cu tine, Lavinia. Cursurile de Istorie a filosofiei si de deontologie din Facultate m-au ajutat foarte mult sa imi explic mie insami niste lucruri din viata pe care nu le intelegeam si au fost chiar cateva teorii ale marilo ganditori care mi-au dat incredere in mine si am inceput sa vad viata silumea noastra cu alti ochi si sa iubesc oamenii care ma inconoara indiferent cum sunt ei. eu cred ca pentru persoanele insetate de cunostinte si care se afla in cautarea adevarului absolut ca raspuns la intrebarile vietii lor, consilierea filosofica este o metoda excelenta pentru a ne regasi echilibrul si pentru a ne putea trai viata mai impacati, mai linistiti, mai multumiti de sine si de ceilalti, rai sau buni, care ne inconjoara.
ReplyDelete