Despre ascultarea activa

Carl Rogers este cel care a vorbit pentru prima data despre ascultarea activa: " Cand am fost ascultat si inteles am devenit capabil sa privesc cu alti ochi lumea mea interioara si sa pot merge mai departe. Este surprinzator sa constati ca sentimente care erau de-a dreptul inspaimantatoare devin suportabile de indata ce ne asculta cineva. Este stupefiant sa vezi ca probleme care pareau imposibil de rezolvat isi gasesc solutia atunci cand cineva ne intelege" 

 

 A asculta inseamna a privi: nu exista ascultare activa fara contact vizual. Privirea deschide canalele de comunicare ; prin privire poti recunoaste prezenta celuilalt, poti manifesta dorinta de comunicare, interes, respect. Privirea unei persoane exprima starea de spirit a acesteia, iar interlocutorul poate observa o anume „expectativa pozitiva”, adica acea atitudine care denota o atentie binevoitoare acordatǎ celuilalt şi faptul cǎ ne aşteptǎm sǎ primim de la interlocutor mesaje importante.        

De asemenea, a asculta cu adevarat inseamna a fi empatic cu gandurile si sentimentele celuilalt. Empatia este arta prin care mentorul se identifica cu sentimentele “discipolului”, ascultandu-l atent pentru a-i putea intelege mai bine punctul de vedere, motivatia, interesul, pentru a vedea lumea prin prisma lui. Este vorba despre a izola ceea ce exprimǎ “discipolul” de ceea ce am putea simti atunci când il ascultam (simpatie sau antipatie), dar totodata de a nu ne anula sentimentele proprii (apatie).

Pentru a deveni empatici fata de “discipolul” nostru putem folosi urmatorul set de întrebari:

·         „Ce incearca sa-mi spuna?”

·         „Ce inseamna acest lucru pentru el?”

·         „Cum vede el problema?”

·         „Care sunt sentimentele lui si ce emotii simte?”

A asculta activ inseamna a adopta o atitudine intelegatoare: sa nu interpretezi, sa nu judeci, sa nu acuzi, sa nu critici, sa nu devalorizezi, sa nu denigrezi, sa nu insulti, sa nu vorbesti despre tine insuti, sa nu schimbi subiectul, sa nu dai sfaturi care nu au fost cerute, sa nu te gandesti inainte la ceea ce vei spune in timp ce interlocutorul isi prezinta problema, ci sa te concentrezi asupra lui, incercând sa-l intelegi.

Ascultarea activa presupune ca dincolo de rationamentul interlocutorului si faptele relatate, sa intelegi semnificatia intelectuala si afectiva profunda a acestor fapte pentru interlocutor, sa iti dai seama de conotatia afectiva a anumitor cuvinte, gesturi, priviri.

Elementele de comunicare nonverbala insotesc permanent o ascultare care se vrea a fi activa. Asculti nu doar cu urechile, ci cu intreg corpul: aplecare inainte spre interlocutor, aprobare prin miscarea capului, mentinerea contactului vizual, zambet etc.

Prima tehnica utilizata pentru ascultarea activa este tacerea. Este important ca mentorul sa taca pentru a permite “discipolului” sa vorbeasca sau sa-si caute ideile, pentru ca adeseori cea mai buna empatie se realizeaza în liniste.

O alta tehnica este aceea a interogarii: sa stii sa pui întrebarile adecvate, pe un ton cald si bland, pentru a-i permite interlocutorului sa se exprime liber, pentru a afla informatiile exacte, nevoile, preocuparile, anxietatile si dificultatile celuilalt. Intrebarile pe care le adresezi demonstreaza ca ascultati si incurajati comunicarea, iar raspunsurile permit dezvoltarea unor noi argumente.

Un efect asemanator are si tehnica reformularii spuselor celuilalt. Astfel, interlocutorul va recunoaste ca intr-o oglinda imaginea a ceea ce tocmai a rostit; iar aceasta imagine il va ajuta sa-si clarifice propriul punct de vedere, se va simti înteles si încurajat sa continue sa se exprime. Confirmati ca l-ati înteles si verificati-va prin parafrazare, adica reformulare ( “Spui ca vrei sa…?” ). Parafrazarea este cea care duce la raspunsul: “Da, asa este”.

Ascultarea activa nu înseamna pur si simplu a-i acorda atentie celuilalt, sau a-i pune întrebari pentru a reconstitui puzzle-ul cu informatii care ne lipsesc pentru a întelege o situatie. Ci presupune mai curând sa te interesezi de ceea ce nu spune interlocutorul. Trebuie sa avem în vedere faptul ca oamenii nu povestesc decât o parte a experientelor pe care le traiesc, si aceasta cu ajutorul limbajului – care este adesea mult prea imprecis – si dintr-o perspectiva întotdeauna subiectiva, prin urmare diferita de la persoana la persoana.

De aceea ascultarea activa, prin tehnicile pe care le implica si mai ales prin atitudinea care se cere a fi adoptata, permite depasirea unor bariere importante în comunicare, dezamorsarea conflictelor si stabilirea de relatii pozitive cu ceilalti.

Adaptare dupa Cornelia Dumitrascu
Bibliografie:
1. Chiru, I., Comunicarea interpersonala, Ed Tritonic.
2. Holdevici, I., Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie, Ed. Orizonturi.