Inegalitatea
dintre oameni existã din pricina statutului social pe care unii oameni il au în
dezavantajul celorlalţi. Numeroase forme de discriminare se folosesc împotriva ţãrilor
sãrace, care nu mai simt cã este necesar sã lupte pentru acea valoare universalã
a demnitãţii. Michel Beaud relevã prin cercetãrile sale, adevãrata faţã a
realitãţii contemporane:
- 1,3 miliarde de persoane trãiesc în sãrãcie; din care 10 milioane de persoane se gãsesc sub pragul sãrãciei absolute;
- aproape 800 de milioane de oameni nu mãnâncã pe saturate;
- mai mult de o treime din copiii din ţãrile în curs de dezvoltare suferã de malnutriţie şi de insuficienţã ponderalã.
Conceptul
de “lumea a patra” defineşte acele ţãri care sunt subdezvoltate sau sectoarele
de sãracie extremã din ţãrile cu un grad mai mare de dezvoltare. Progresul
ţãrior bogate au condus în timp la regresul ţãrilor sãrace şi au favorizat
apariţia inegalitãţilor şi discriminãrilor faţã de acestea. Diferenţa evidentã
de statut dintre oamenii de astazi, o putem înţelege şi din citatul urmãtor:
“Cele mai bogate trei persoane din lume posedã o avere
superioarã sumei produsurilor interne brute ale celor mai sãrace 48 de ţãri,
sau un sfert din cel al tuturor ţãrilor lumii.”
Unul
dintre cei mai importanţi analişti ai statutului fiinţei umane în societate,
Jean -Jacques Rousseau afirma cã “ nimeni nu trebuie sã fie atât de bogat încât
sã poatã cumpãra pe altul şi nimeni atât de sãrac încât sã fie silit sã se
vândã”[1]. Dreptul la viaţã, în calitate de drept natural fundamental al
fiinţei umane, implicã o existenţã civilizatã şi un trai decent pentru fiecare
om. Un fenomen social actual care degradeazã demnitatea umanã este sãrãcia,
care prin efectele sale pune în pericol viaţa oamenilor.
În
ceea ce priveşte dreptul la demnitate în secolul nostru, Kovacs – Eichner face urmãtoarele
consideraţii : ,, asistãm la negarea dreptului la demnitate a unor
populaţii întregi; când nu odatã duşmãnia faţã de cei « diferiţi »
s-a înbinat cu cointeresarea unor colectivitãţi în jaf, omor şi chiar
exterminare în masã, manifestãri cu atât mai periculoase cu cât ele cautã sã se
hrãneascã din conflicte mai vechi sau din prejudecãţi formate în cursul veacurilor’’[2].
Globalizarea
poate fi un rãspuns la problemele actuale existente pe plan mondial, doar dacã
procesul în sine nu va influenţa instaurarea unui “colonialism modern”[3] care sã domine peste
comunitãţile naţionale şi sã le nege opţiunile şi nevoile, dacã beneficiile schimbãrii
nu vor fi asumate de companiile transnaţionale şi nu în ultimul rând, dacã
bunurile rezultate în urma procesului globalizãrii vor fi împãrţite în mod echitabil.
Într-o manierã filosoficã, Pascal explicã importanţã
nevoii de a ne fi recunoscutã umanitatea, factor important în menţinerea
demnitãţii omului:
,, Avem o idee atât de
înaltã despre sufletul omului, cã nu putem îndura sã fim dispreţuiţi şi sã nu
primim preţuirea unui suflet; şi toatã fericirea oamenilor stã în aceastã
stimã. […] orice avantaj ar avea [omul] pe pãmânt, dacã nu e plasat avantajos
şi în raţiunea omului, nu e mulţumit. Este locul cel mai frumos din lume, nimic
nu îi poate schimba aceastã dorinţã, şi e calitatea care se şterge cel mai greu
din inima omului.’’
Prin urmare, putem fi o parte componentã în procesul
schimbãrii care sã ne ajute sã eliminãm fenomenul sãrãciei din lumea noastrã,
doar dacã vom milita pentru distribuirea bogãţiei într-un mod echitabil la
nivel mondial, dacã munca desfãşuratã de fiecare om va deveni singura metodã de
asigurare a bunãstãrii şi nu în ultimul rând, dacã fiinţa umanã în sine va fi
respectatã cu adevãrat în toatã lumea. Ajutorul şi sprijinul reciproc între
culturi nu reprezintã o idee utopicã dacã se va încuraja încrederea şi se va renunţa
la egoismul şi individualismul popoarelor.
[1]
Jean-Jacques Rousseau, Contractul social,
Editura Ştiinţificã, Bucureşti, 1957, p. 157.
[3] Globalizarea poate conduce la pierderea
umanitãţii din oameni, fiind o sursã de profit avantajos pentru ţãrile bogate
care se folosesc de situaţia precarã în care se gãsesc populaţiile care nu
deţin minimul necesar pentru a trãi o viaţã decentã.
